DRAGI
ROMANI, MUNCA INAINTASILOR VOSTRI SI BANII VOSTRI SE AFLA IN BUZUNARELE HOTILOR
SI ESCROCILOR DIN GRUPUL CRIMINAL
ORGANIZAT MAFIOT AL INFRACTORILOR MAJORITARI P.S.D.-A.L.D.E.-U.D.M.R. !!!
PENTRU
INCEPUT VA RECOMAND SA CITITI MAI JOS CUM S-A IMBOGATIT ESCROCUL CALIN POPESCU
TARICEANU SI CUM SI-A INSUSIT ACEST ESCROC MUNCA INAINTASILOR VOSTRI SI BANII
VOSTRI, DUPA LOVITURA DE STAT DIN DECEMBRIE 1989 !!!
Premierul
României, Calin Popescu Tăriceanu, şi-a dezvoltat, în paralel, cariera de
politician şi de om de afaceri.
A
debutat în politică în 1990, ca deputat PNL, şi în 1991 a participat la
înfiinţarea postului de radio “Radio Contact”.
Afacerile
în care s-a implicat, în ultimii 15 ani, au acoperit diverse domenii, de la
media, transporturi rutiere sau lucrări de construcţii, la intermedieri
financiare.
Daca
în politică a fost permanent în lumina reflectoarelor, ca deputat, ministru,
presedinte al PNL si premier, in business a actionat cu prudenta,
diversificandu-si participatiile (cu un aport de 20%-30% din capitalul social)
la companii din domenii variate.
A
jucat doar o singura carte in comertul cu automobile, la societatea Automotive,
unde a devenit asociat unic, carte care s-a dovedit castigatoare.
Insa
a intrat intr-un sistem relational care, in timp, s-a dezvoltat in jurul lui,
datorita rolului pe care l-a jucat in mediul politic si de afaceri romanesc.
Nume
sonore din businessul romanesc si din mediul politic i-au fost sau ii sunt
parteneri de afaceri:
-
ministrul finantelor, Sebastian
Vladescu,
-
fostul presedinte al AVAS, Gabriel
ZbArcea,
-
presedintele HVB Bank, Dan Pascariu,
-
omul de afaceri Dinu Patriciu,
-
Gabriel Popoviciu,
-
Nicolae Badea,
-
Cristian Burci – un apropiat al lui Miron Mitrea – Cristian Boureanu, suspendat temporar din PNL.
Biografie
Călin
Popescu Tăriceanu s-a născut pe 14 ianuarie 1952 în Bucureşti.
Este
căsătorit, pentru a patra oară (!), şi are doi copii.
În
1976 a absolvit Facultatea de Hidrotehnică din Bucureşti, specializarea inginer
hidrotehnician.
A
lucrat, în perioada 1976-1977 la Consiliul Naţional al Apelor, filiala Argeş,
iar între 1977-1979 ca inginer la Trustul de Construcţii Industriale Bucureşti.
În
perioada 1980-1991 a fost asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică.
În
mai 1990 devine deputat de Arad din partea PNL şi membru în Comisia Economică a
Camerei Deputaţilor.
În
iunie 1990 participă la crearea PNL- AT (Aripa Tânără) iar în 1992 a candidat
fără succes la Primăria Capitalei. În perioada 1992-1996 este director general
la Radio Contact România.
De
asemenea, din 1993 devine partener asociat la Automotive Trading Services,
dealer oficial Citroen pentru România.
Este
membru fondator dar şi preşedinte al APIA (Asociaţia Producătorilor şi
Importatorilor de Automobile) în perioada 1994-1997 şi 2001-2003, ulterior
devenind preşedinte de onoare APIA.
In
perioada 1993-2004 a fost vicepreşedinte al PNL, iar între octombrie
2004-februarie 2005 a fost preşedinte interimar al acestui partid.
Din
februarie 2005 este preşedintele PNL.
În
1996 a devenit deputat de Bucureşti pe listele CDR, iar între 1996-1997 a fost
ministru de stat şi ministru al Industriei şi Comerţului în guvernul Ciorbea.
În
perioada 2000-2004 a fost deputat de Bucureşti şi vicepreşedinte al Comisiei
Buget, Finanţe şi Bănci din Camera Deputaţilor.
În
perioada 2003- martie 2004 a fost administrator la societatea controlată de Dinu Patriciu, Rompetrol Downstream SA.
Firma
a intrat, de anul trecut, în atenţia Oficiului pentru Prevenirea Spălării
Banilor şi a Parchetului, fiind suspectată de implicare în operaţiuni de
spălare de bani.
Anul
trecut, Călin Popescu Tăriceanu avea o avere, estimată de unii, la 15 milioane
de euro, deşi în realitate lucrurile nu stau chiar aşa.
TĂRICEANU FIRMĂ CU FIRMĂ
1.Automotive Trading Services (ATS) SRL
Este
societatea care se presupune că i-a adus lui Tăriceanu cele mai multe venituri.
Firma,
profilată pe comerţ cu autovehicule, este unicul dealer autorizat Citroen
pentru România.
ATS
a fost înfiinţată pe 23 septembrie 1992, Tariceanu contribuind la capitalul social
cu 400.000 de lei (aproximativ 1300 dolari, la valoarea medie din 1992 de
307,95 lei/dolar cf. BNR), corespunzător celor 33 de procente deţinute.
Istoricul
acestei societăţi arată că, de-a lungul anilor, la Registrul Comerţului s-au
operat şapte cereri de menţiuni.
Astfel,
în noiembrie 1997, Călin Popescu Tăriceanu devine asociat unic (100%) la ATS,
aportul său la capitalul social fiind, atunci, de 2768 dolari (20 mil. lei).
În
aprilie 1998, în urma unei majorări de capital însoţită de cooptarea unui nou
acţionar, Tăriceanu revenea la o cotă de participare la beneficii şi pierderi
de 33%, cu un aport la capitalul social de 84 milioane lei (9.464,2 dolari, la
valoarea medie de 8.875,55 lei/dolar), ceea ce înseamnă un plus de 64 mil lei
(7.211 dolari).
În
firmă se face o infuzie de capital din partea noului partener care, în schimbul
acţiunilor primite, contribuie cu 168 milioane lei (18.928,4 $).
Noul
asociat, Paneuro Internaţional SRL din Podeni, Târgu Mureş, se retrage însă din
societate doi ani mai târziu, pe 17 aprilie 2000, moment în care, ca urmare a
unei noi majorări de capital, valoarea acţiunilor lui Tăriceanu ajunge la 252
milioane lei (11.616,7 dolari la valoarea medie de 21.692,74 lei/$).
Astfel,
Tariceanu cumpără actiunile de la Paneuro International cu 168 milioane lei,
adică 7.744,5 dolari.
Pe
10 mai 2005, în urma unei noi majorări de capital la ATS, acesta ajunge la 500
milioane lei (23.049,1 dolari), deci cu o contribuţie în plus de 248 mil. lei
(8.512 dolari).
Pe
4 decembrie 2001 Tăriceanu face o nouă majorare de capital la ATS, acesta
ajungând la 3,5 miliarde lei (120.436,9 dolari).
Noua
infuzie de capital s-a ridicat astfel la 3 miliarde lei, adică 103.231,6
dolari.
Ultima
modificare în acţionariatul de la Automotive Trading Services SRL are loc pe 25
noiembrie 2005, după alegerile generale, când Călin Popescu Tăriceanu vinde 10%
din acţiunile societăţii către Valeriu
Bogdan Bucurescu, valoarea acestora fiind de 35.000 RON (12.012,2 $ la
valoarea de 2,9137 RON/$).
Astfel,
de la sfârşitul lui 2005, Călin Popescu Tăriceanu mai deţine doar 90% din
Automotive Trading Services SRL.
Cu
toate acestea, în ultima declaraţie de avere din 31.12.2005, prim ministrul
Tăriceanu declară că deţine 100% din ATS, deşi, cum se poate proba prin
documentele de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), el
înstrăinase deja, cu o lună mai devreme, 10% din aceste acţiuni, menţiune
operată deja la ONRC.
În
concluzie, de la înfiinţare până în acest moment (ianuarie 2006), contribuţia
financiară a lui Tăriceanu la capitalul social al firmei Automotive Trading
Services a fost de 128.467 dolari.
Dividendele
cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu de la societatea Automotive Trading
Services SRL, conform profiturilor nete înregistrate în bilanţurilor oficiale
depuse la Registrul Comerţului şi Ministerul Finanţelor, au fost de 2.008.672,3
dolari.
Conform
ultimului bilanţ depus de ATS la Ministerul Finanţelor şi publicat pe site-ul
acestuia, firma avea în 2004 datorii care se ridicau la 240,5 miliarde lei (7,36
milioane dolari), de aproape trei ori mai mari decât cele înregistrate în 2003.
În
acelaşi timp, totalul activelor circulante se ridica la 259,2 miliarde lei
(7,94 milioane dolari) iar activele imobilizate erau de 30,765 miliarde lei
(942.657 dolari).
2. ROMTRUCKS SRL
Societatea,
înregistrată în decembrie 1994, are ca obiect de activitate « transporturi
rutiere de mărfuri ».
La
înfiinţare, Călin Popescu Tăriceanu deţinea 20% din capitalul social cu un
aport subscris de 200.000 lei (120,8 dolari).
În
iunie 1998, ca urmare a unei majorări de capital, valoarea acţiunilor deţinute
de Tăriceanu este de 400.000 lei (45 dolari).
În
octombrie 2003, acţionarul Dan Sergiu
Celebidache îi vinde lui Tăriceanu 30% din acţiuni, fiecare dintre cei
doi ajungând să deţină câte 50% din societate.
Pe
9 ianuarie 2006, la un an de la preluarea mandatului de prim ministru al
României, Călin Popescu Tăriceanu iese din Romtrucks SRL vânzându-şi acţiunile
către Dan Sergiu Celebidache (30%) şi Dan Cozmin Săndescu (20%).
Dividendele
cuvenite lui Tăriceanu în perioada 1994-2004, au fost de 3.980 dolari.
Astfel,
societatea a înregistrat profituri în anii 1996, 1997, 2000, 2002 şi 2003, în
ceilalţi ani consemnând pierderi.
Profiturile
nete cuvenite lui Tăriceanu au fost repartizate astfel:
- 1996 – 272.800 lei (88,5 mii dolari),
- 1997 – 4.322.400 lei (603 mii dolari),
- 2000 – 260.600 lei (12 mii dolari),
- 2002 - 41.264.600 lei (1.248,3 mii dolari) şi în
- 2003 - 67.329.800 lei (2.028 mii dolari).
Dacă
în 2001 societatea avea înregistrate pierderi de 487,6 milioane lei, în 2004
acestea erau de 477,9 milioane lei.
3. PRIMA BROADCASTING GROUP SA
Înfiinţată
în septembrie 1991, societatea Radio Contact România SA a lansat postul «Radio
Contact», unul dintre primele posturi private de radio din România.
La
înfiinţare, Călin Popescu Tăriceanu a avut 22% din capitalul social al acestei
societăţi (220 părţi sociale), corespunzător unui aport la capital de 275.000
lei (3.596 dolari).
În
iulie 1993, el deţinea 18% din capitalul social (10.080 ps) echivalentul a
15.113 dolari, celelalte acţiuni fiind deţinute de Radio Contact Bruxelles
(74%) şi Giuseppe Rossi (8%).
Conform
propriilor declaraţii publice, el nu a contribuit financiar la capitalul
social, acţiunile fiindu-i oferite gratis de către acţionarul majoritar.
În
august 1999 are loc prima majorare serioasă de capital, contribuţia lui
Tăriceanu fiind de 169.550.000 lei (11.054 dolari), numărul de acţiuni deţinute
atunci fiind de 144.000.
Pe
30 mai 2000, acţiunile deţinute de Tăriceanu corespundeau unui aport la
capitalul social de 360 milioane lei, după o infuzie de capital de 178.748.000
lei (8.239,9 dolari).
Urmare
a unei tranzacţii de succes, pe 27 noiembrie 2003, Călin Popescu Tăriceanu
vinde 143.999 acţiuni (18%) contra unei sume rămase confidenţială, el
menţinându-şi însă o acţiune «de control» a cărei valoare era atunci de doar
2500 lei.
Cumpărătorul
este societatea “European Radio Investment” Ltd Londra (acţionar persoană
fizică este Anthony William Ghee
– 99%) care preia astfel 99, 9997%.
În
urma acestei tranzacţii postul de radio îşi schimbă numele în “Kiss FM”.
Pe
26 septembrie 2005 Tăriceanu iese din “Prima Broadcasting Group» după ce vinde
acţiunea « de control » cu 10.000 de euro.
În
jurul tranzacţiei menţionate, prin care controlul oficial al postului de radio
Contact a fost preluat de societatea londoneză, iar controlul real de către Cristian Burci, patronul de la
Prima TV s-au lansat numeroase speculaţii, toate acreditând ideea că
proprietarul real al fostului Radio Contact ar fi Cristian Burci.
Pe
noi ne interează însă mai puţin proprietarul cât preţul real oferit pentru
acţiunile cumpărate de acesta.
Astfel,
pe 1 martie 2005, SBS Broadcasting a anunţat preluarea controlului televiziunii
Prima TV şi a posturilor de radio Kiss FM şi RadioStar contra sumei de 30,3
milioane de euro.
Conform
comunicatului, cele două posturi de radio au fost preluate contra sumei de 22,5
milioane de euro.
Presupunând
că preţul Kiss FM ar fi fost de 11,25 milioane euro, rezultă că valoarea
acţiunilor deţinute de Tăriceanu, care reprezentau 18% din total, ar fi fost
acum de aproximativ două milioane de euro.
Având
în vedere însă că tranzacţia din 2005 s-a făcut după rebrandarea celor două
posturi de radio, valoarea acestora a crescut cu cel puţin 50%.
În
aceste condiţii se poate aprecia că valoarea acţiunilor deţinute de Călin
Popescu Tăriceanu se situează sub un milion de euro.
La
vremea respectivă, pe 13.11. 2003, s-a lansat chiar, în presă, cifra de 1,5
milioane dolari ca fiind estimarea pe baza unor « surse din piaţă » a valorii
acţiunilor (74%) deţinute de Radio Contact Bruxelles.
Asta
ar însemna ca pachetul deţinut de Tăriceanu să fi fost evaluat la 365.000 de
euro.
Numai
că, în piaţă, aceste calcule nu au prea mare relevanţă câtă vreme, spre
exemplu, o acţiune de 2500 de lei a fost vândută oficial, de acelaşi Tăriceanu,
cu 10.000 de euro, adică cu o valoare de 145.000 de ori mai mare.
În
lipsa unor date oficiale, tranzacţiile de acest gen fiind greu de controlat,
putem avansa cifra de 700.000 de euro, ca medie a celor două estimări
prezentate.
Dividendele
cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu de la Radio Contact, în perioada
1991-2003, totalizează 205.204.7 dolari.
4. Leader High-Tech (LHT) SA
Înfiinţată
în septembrie 1998, cu obiectul de activitate “fabricarea calculatoarelor şi a
altor echipamente electronice”, societatea a fost dizolvată în 2005.
Contribuţia
lui Călin Popescu Tăriceanu la capitalul social al LHT a fost de 100 milioane
lei (11.266,9 dolari), corespunzător a 10% din acţiuni. În aprilie 1999, ca
urmare a unei majorări de capital, Tăriceanu contribuie cu încă 50 milioane lei
(3.261 dolari) la capitalul social.
În
aprilie 2000, capitalul social se reduce aşa încât aportul lui Popescu
Tăriceanu scade la 2,5 milioane lei.
Pe
22 iulie 2005, prin nepreschimbarea în termenul legal al certificatului de
înmatriculare, societatea este dizolvată de drept.
Conform
datelor de bilanţ, Lider High-Tech a înregistrat profituri doar în 1998
(1.266.000 lei), 2001 (1.016.000 lei) şi 2002 (1.080.000 lei), acestea fiind
nesemnificative pentru a fi luate în calcul.
În
2004 societatea avea datorii de 460, 4 milioane lei.
Demn
de semnalat este faptul că printre acţionarii societăţii s-a aflat şi Sebastian Vlădescu (18,5%),
actualul ministru de finanţe, alături de Nicolae
Rotileanu (49%), Ionel Manole
(12,5%) şi societatea Medist SA a aceluiaşi Sebastian Vlădescu.
5. ICARE Services SRL – firmă de sertar
Înfiinţată
în 1994, cu sediul în strada Jean Louis Calderon nr.4 sector 2 Bucureşti,
societatea a funcţionat până în 2005 “în clandestinitate”, câtă vreme nu a
depus vreodată bilanţuri la instituţiile în drept.
Singura
urmă a acestei firme se găseşte doar în declaraţia de avere a premierului Călin
Popescu Tăriceanu.
Acţionarii
de la Icare Services au fost :
- Călin Popescu Tăriceanu (7,52%),
- Giuseppe Rossi (5,3%),
- Andrei Călin Mihăileanu (3,09%),
- Dana Croitoru (6, 19%),
- Alexei Florescu (6,19%),
- Ion Corlan (5,3%) şi
- societatea franceză Euromat
Services (64,48%).
Administratorul
acestei firme a fost un anume Cyrille Polack din Boulogne-Billancourt, Franţa.
6. SOPAS – Servicii Financiare &
Leasing SA
Societatea
a fost înfiinţată în 1993, cu sediul în Bucureşti, strada Siriului nr.74-76 şi
obiectul principal de activitate «servicii prestate în special
întreprinderilor».
Capitalul
social, la înfiinţare, a fost de un miliard de lei (1.315.772,1 dolari) sumă
din care contribuţia lui Călin Popescu Tăriceanu a fost de 3 milioane lei
(3.947,3 dolari), corespunzător celor 0,3% din acţiuni.
Printre
acţionarii de la SOPAS se află nume sonore din afacerile şi politica românească
precum:
-
George Danielescu (3,61%),
-
Ion Basgan (5,92%),
-
Ioan Andrei Chiliman (0,3%),
-
Marcel Ivan (0,06%),
-
Dan Constantinescu (1,04%),
-
Eugen Bara (0,3%),
-
Victor Babiuc (1,56%),
-
Ovidiu Nicolescu (0,15%).
De
asemenea, acţionarii persoane juridice sunt:
- Banca Ion Tiriac (6,12%),
- Credit Bank SA (5%),
- ARI Electronics SRL (2, 79%),
- Radio Contact România SA (1,49%),
- Flanco Import Export SRL (6,67%) şi
- BRRE – Libra Bank SA (9,99%).
Printre
administratorii acestei firme, numit în 1999, a fost nu mai puţin celebrul George Danielescu, unul dintre
artizanii de la SAFI FMOA.
Dividendele
cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu de la SOPAS au fost de 6.587 dolari.
7. INTERVAM SA
Societatea
a fost înfiinţată în iulie 1994, cu sediul în Calea Victoriei nr 21 şi obiectul
de activitate intermedieri financiare, creditare şi servicii prestate în
special întreprinderilor.
Firma
are acelaşi nucleu de acţionari care se regăsesc şi la SOPAS, cu câteva
modificări.
Spre
exemplu, în locul lui Victor Babiuc
sau Marcel Ivan, aici apare
în schimb Dan Radu Ruşanu
(0,95%).
De
asemenea, ca persoane juridice apar firme celebre precum:
- ELVILA Internaţional (4,9%),
- FMOA – Fondul Mutual al Oamenilor
de Afaceri (2,45%),
- SAFI SA (2,45%),
- Vimob Impex SRL (50,215%),
- Publimedia SRL (8%),
- Radio Contact România SA (4,9%) etc.
Printre
administratorii societăţii apar nume de finanţişti la fel de celebri precum:
- Dan Radu Ruşanu,
- Paul Coman sau
- Doina Popescu.
Călin
Popescu Tăriceanu intră în INTERVAM pe 11 aprilie 1995, cu un aport la
capitalul social de 24, 5 milioane lei (12.049,4 dolari), corespunzător unui
pachet de 2% din acţiuni.
La
aceeaşi dată devine acţionar persoană juridică şi Radio Contact România SA
(5%).
În
iulie 2000 Tăriceanu îşi dublează aportul la capitalul social (cu echivalentul
a 1129,4 dolari), ajungând la 49 milioane lei (4,9%).
În
acelaşi timp, în societate apare un nou acţionar, Libra Bank, care preia 63,56 din acţiuni de la câteva firme
care ies din societate (Elvila International, Vimob Impex, SAFI, şi FMOA).
În
august 2002, acţiunile deţinute de Tăriceanu se reduc la 1,225 %.
O
nouă majorare de capital, din aprilie 2005, reduce pachetul de acţiuni al lui
Călin Popescu Tăriceanu la 0,74%.
Societatea
a înregistrat profituri nesemnificative până în 1997, când acestea s-a ridicat
la 248,65 milioane lei.
Profituri
au mai fost înregistrate în 2000 (1,787 miliarde lei) şi în 2004 (1,243
miliarde lei).
Dividendele
cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu au fost aşadar:
- în 2000, de 57.332.916 lei (2642,9 dolari), iar
- în 2004 de 15.226.750 lei (466 dolari).
8. TILT & PARTNERS Production
România SA
Înfiinţată
în februarie 1994, societatea a avut ca obiect de activitate editarea
înregistrărilor sonore şi un capital social de 3 milioane de lei.
Contribuţia
lui Călin Popescu Tăriceanu la capitalul social a fost de 690.000 lei (416,8
dolari), el deţinând 23% din acţiuni.
Ceilalţi
acţionari au fost Giuseppe Rossi
(20%), belgianul Houtmans Pierre
(7%) şi societatea belgiană TILT &
PARTNERS.
În
mai 2005 societatea a fost dizolvată prin nepreschimbarea în termen legal a
certificatului de înmatriculare.
Dividendele
încasate de Tăriceanu în perioada 1994-2005 au fost în valoare de 16.402,3
dolari.
Societatea
a înregistrat profituri doar în perioada 1994-1998.
În
perioada 1999-2004 societatea a înregistrat pierderi de mai multe sute de
milioane lei.
9. L.C.S. Cargo Internaţional SRL
Înfiinţată
în 1994, societatea LCS a avut ca obiect de activitate «transporturi terestre
de călători, ocazionale», iar acţionarii au fost, alături de Călin Popescu
Tăriceanu (200.000 lei, adică 121 dolari, corespunzător la 20% din acţiuni), Laura-Delia Irinescu (45%) şi Dan Sergiu Celebidache (35%).
Singurul
an în care societatea a înregistrat profit a fost 1995 (225.270.000 lei).
Dividendele
cuvenite lui Tăriceanu, în 1995 au fost de 45.054.000 lei (22.158, 2 dolari).
În
2000, societatea a cerut dizolvarea pe motiv că se află în «imposibilitatea
realizării obiectului de activitate».
Cu
toate acestea, societatea a fost dizolvată în 2005 prin nepreschimbarea în
termen legal al certificatului de înmatriculare.
10. PUBLI-MEDIA SRL
Societatea
a fost înfiinţată în februarie 1995 şi a avut drept obiect principal de
activitate “intermedieri în comerţul cu textile, confecţii, încălţăminte şi
articole de piele” deşi numele şi activitatea ulterioară a Publi-Media a fost
asociat pe bună dreptate cu publicitatea.
De
la înfiinţare şi până în noiembrie 1997, Călin Popescu Tăriceanu a deţinut 85%
din capitalul social, cu un aport de 850.000 lei (418 mii dolari).
În
noiembrie 1997 acesta şi-a redus cu 5% numărul de acţiuni, iar, în aprilie
1998, a ajuns să deţină doar 32%.
Ceilalţi
acţionari au fost, din 1998, Giuseppe
Rossi (20%) şi belgianul
Pierre Houtmans (48%).
În
iunie 2005 societatea a fost dizolvată.
Conform
bilanţurilor depuse la fisc, societatea a înregistrat profituri în primii 3 ani
de activitate, ulterior fiind mai degrabă susţinută financiar pentru a acoperi
pierderile înregistrate.
Dividendele
cuvenite lui Tăriceanu au fost de 160.642,7 dolari.
11. LIBRA BANK SA
Călin
Popescu Tăriceanu a participat cu 74 milioane lei (0,592%), adică 24.006 mii dolari,
la înfiinţarea, în ianuarie 1996, a Libra Bank.
În
mai 2005, când acţiunile deţinute reprezentau 0,148% din capitalul social al
băncii, Tăriceanu iese din acţionariatul acesteia.
Nu
se cunoaşte câştigul obţinut de el din această societate.
Printre
acţionari s-au aflat, alături de Tăriceanu, majoritatea celor care se regăsesc
în societăţile SOPAS şi INTERVAM, la care se adaugă şi alţii precum:
- Viorel Cataramă (4 miliarde lei),
- Gheorghe Tofan (1,7 miliarde lei) şi
- Elvila Internaţional (6,9 miliarde lei).
12. Antrepriza de Lucrări Publice şi
Industriale – A.L.P.I. SA
Societatea
a fost înfiinţată în 1999, cu sediul la domiciliul lui Călin Popescu Tăriceanu
din str. Sf. Spiridon nr.6, apt.5, sector 2, Bucureşti.
Obiectul
de activitate al societăţii a fost «lucrări de construcţii inclusiv lucrări de
artă», iar aportul lui Tăriceanu la capitalul social a fost de 25 milioane lei
(1630,4 dolari).
Printre
acţionari se regăsesc:
- Sebastian Vlădescu (18%),
- Cristian Alexandru Boureanu (13%),
- Nicolae Drumen (15%),
- Gabriel Ioan Pivnicov (14%) şi
- Rossi Giuseppe (5%).
De
la înfiinţare şi până la dizolvarea din 2004 firma a înregistrat pierderi, cu o
singură excepţie: în 2001 a avut un profit de 86 milioane lei.
13. CLUBUL VINULUI SRL
Clubul
Vinului SRL, infiintata in 11 noiembrie 2004 de trei avocati de la casa de avocatura Popovici&Asociatii,
a adunat rapid, sub aceeasi umbrela, cateva zeci de personalitati din politica
si afaceri.
Contributia
lui Calin Popescu Tariceanu la capitalul social al acestei firme a fost de 129
milioane lei (3.952,6 dolari).
Obiectul
de activitate al firmei este “inchirierea si subinchirierea bunurilor
imobiliare”.
Pe
8 decembrie 2004, la o luna de la infiintare si dupa ce Alianta D.A. a castigat
alegerile, in Clubul Vinului au intrat 31 de noi asociati, iar capitalul social
a crescut de la 100 de milioane la 5,93 miliarde lei.
Iata
cateva dintre personalitatile care au investit, umar la umar, in aceasta
afacere:
- Calin Popescu Tariceanu (2,17%) – prim-ministru al Romaniei,
- Dinu Patriciu (4,35%) – presedintele Grupului Rompetrol,
- Dan Corneliu Pascariu (4,35%) – presedinte HVB Bank,
- Gabriel Aurel Popoviciu (4,35%) – om de afaceri (ginerele lui Ion Dinca, zis
“Teleaga”, secretarul Comitetului Central pe probleme de armata si securitate
in regimul lui Nicolae Ceausescu),
- Nicolae Badea (2,17%) – actionar DINAMO, ginerele lui Ion Dinca,
- Gilda Lazar (2,17%) – Director Corporate Affairs la JTI Romania,
- Silviu Lucian Boghiu (4,35%) – fost director general Electrica SA,
- Arpad Zoltan Paszkany (4,35%) – patron CFR Cluj,
- Gabriel Ionel Zbarcea (2,17%) – fost presedinte AVAS (ianuarie – septembrie 2005)
si altii.
Cea
mai interesanta prezenta in acest grup este cetateanul american Bogdan Bartolomeu, domiciliat in Washington
DC, om de afaceri cu cateva firme in Romania:
- SDV-SCAC,
- International SRL,
- CIB Trans SRL si
- Avantgos SRL.
Bartolomeu
este sotul Ilincai Preoteasa,
fiica ministrului de externe al Romaniei din perioada 1955-1957 si prima sotie
a fostului premier, Adrian Nastase.
Adrian
Nastase si Ilinca Proteasa au fost casatoriti pentru o scurta perioada, in
timpul studentiei.
Ulterior,
aceasta s-a recasatorit si a emigrat in Statele Unite ale Americii.
Atragerea
lui Bogdan Bartolomeu in societatea Clubul Vinului SRL poate fi cu noroc pentru
grupul de afaceri cimentat cu aceasta ocazie.
De
asemenea, printre asociati se afla si cativa cetateni de pretutindeni:
- Lesly Tedesco – Trieste/Italia,
- Anthony Trevor Gibbs – Limasol/Cipru,
- Michael Peter Lloyd – Marea Britanie,
- Gunsbourg Mark L.J. – Ville de Bruxelles/ Belgia,
- Fereyre Claude Georges – Elvetia si
- Vasile Paraschiv – Bruxelles/Belgia.
Concluzie: Din documentele oficiale depuse la Ministerul Finanţelor şi
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că, în perioada 1991-2005,
sumele investite de Călin Popescu Tăriceanu în firmele la care a fost, sau
este, acţionar, sunt de 210.078 dolari.
De
asemenea, dividendele care i s-au cuvenit de la aceste societăţi, în aceeaşi
perioadă, totalizează 2.426.576 dolari.
Cheltuieli
Coşul zilnic. Cheltuielile lui Călin Popescu Tăriceanu cu «coşul zilnic»
sunt extrem de dificil de cuantificat datorită stilului de viaţă al acestuia.
Decapotabilele
de la începutul anilor 90, sau motocicletele Harley Davidson de mai târziu,
chiar dacă acestea au fost cumpărate « la mâna a doua », indică cheltuieli
lunare de minimum 2.000 de euro.
Asta
înseamnă că în cei 16 ani se poate estima că ele s-au ridicat la cel puţin
384.000 de dolari.
Aport
la capitalul social al firmelor în care a fost acţionar: 210.078 dolari.
Achiziţii
imobile :
-
vila din Năvodari – 2,8 miliarde lei (96.000 dolari),
-
vila din Ciofliceni-Snagov 3 miliarde lei (103.000 dolari),
-
apartamentul din str. Sf. Spiridon nr.6 – 28,1 milioane lei (9.115 dolari),
-
apartamentul din Calea Plevnei nr.141 – 497.000 dolari şi
-
apartamentul din B-dul 1 Mai nr. 68A – 100.000 dolari.
Achiziţii
acţiuni : 81.912 dolari (BRD, SIF 2, SIF3,
SIF5, Sicomed şi TLV) şi 153.202 dolari (Rompetrol rafinare Constanţa)
Achiziţii
automobile de epocă: 12.000 dolari
Averea declarată : 1.081.052 dolari
Conform
ultimei declaraţii de avere a premierului Călin Popescu Tăriceanu, el deţine 3
locuinţe, patru maşini de epocă, patru conturi în bănci şi acţiuni la mai multe
societăţi.
Imobile : 216.538 dolari (declarat)
/ 600.000 dolari (estimat).
Tăriceanu
deţine din 1998 un apartament de 120 mp situat pe Calea Moşilor nr 113C, cu o valoare
de impozitare de 511 milioane lei (17.538 dolari).
Valoarea
de piaţă a acestui imobil este însă de aproximativ 10 ori mai mare, adică de
aproximativ 150.000 de dolari.
Al
doilea imobil este o vilă situată în Ciofliceni-Snagov, cu o suprafaţă de 500
mp şi evaluată « preliminar » la 3 miliarde lei (103.000 dolari).
Terenul
aferent construcţiei are o suprafaţă de 1700 mp.
Construcţia
vilei, începută în 2002, este finalizată în proporţie de 85%.
Si
aceasta este subevaluată, valoarea reală fiind de câteva ori mai mare, de cel
puţin 300.000 de dolari.
În
2004, Călin Popescu Tăriceanu a mai cumpărat o vilă în Năvodari – Constanţa cu
o suprafaţă de 136,9 mp şi o valoare de impozitare de 2,8 miliarde lei (96.000
dolari) deşi valoarea reală este de aproximativ 150.000 de dolari.
Autoturisme: 12.000 dolari.
Colecţia
de maşini de epocă a lui Călin Popescu Tăriceanu este compusă din trei
autoturisme Citroen fabricate în 1955,1967 şi 1986, precum şi un FIAT 850 din
1966.
Valoarea
acestora este mai mult sentimentală.
Conform
unui expert de la Retromobil, valoarea acestora nu depăşeşte 12.000 de dolari
(Citroen 1955 – 7000 dolari, Citroen 1967 – 3000 dolari, Citroen 1982 – 1000
dolari şi FIAT 850 din 1966 – 1000 dolari).
Conturi în bănci: 640.224 dolari.
Pe
31 decembrie 2005 conturile deţinute în bănci de Călin Popescu Tăriceanu
totalizau 514.815 euro (640.224 dolari, la un raport euro/dolar de 1,2436).
Astfel,
el deţine într-un cont deschis în 2003, la ING România, 200.000 de euro, şi în
trei conturi deschise la HVB România în 1998 sumele de 150.000 de euro, 4,7
miliarde lei şi 43.700 dolari.
Acţiuni: 209.290 dolari.
Situaţia
acţiunilor deţinute de Tăriceanu şi a valoarii acestora pe 31 decembrie 2005
este, conform declaraţiei personale, următoarea:
- 2000 acţiuni BRD – 274 mil. lei (9.404 dolari),
- 3000 acţiuni SIF 2 – 67,5 mil.
lei (2.317 dolari),
- 4000 acţiuni SIF 3 – 84 mil
lei (2.883 dolari),
- 34.500 acţiuni SIF 5 – 886,65
mil lei (30.431 dolari),
- 86.650 acţiuni Banca Transilvania (TLV)
– 1074,46 mil lei (36.877 dolari),
- 3.500 acţiuni (100%) la Automotive Trading Services SRL
– 3,5 mld. lei (120.124 dolari),
- 25 de acţiuni la ALPI SA (dizolvare)
– 25 mil lei (858 dolari),
- 980 acţiuni la Intervam SA
– 49 mil lei (1.682 dolari),
- 17 acţiuni la ICARE Services SA (dizolvare)
– 170.000 lei (6 dolari),
- 69 acţiuni la TILT & Partners Productions Romania SRL
(dizolvare) – 690.000 lei (24 dolari),
- 20 acţiuni la LCS Cargo International SRL (dizolvare)
– 200.000 lei (7 dolari),
- 10 acţiuni la Romtrucks – 1 mil lei
(34 dolari),
- 8 acţiuni la Publi-Media SRL (dizolvare)
– 800.000 lei (27 dolari),
- 2.500 acţiuni Leader High-Tech (dizolvare)
– 2,5 mil lei (86 dolari),
- 30 acţiuni SOPAS SA – 3 mil lei
(103 dolari) şi
- 129 acţiuni la Clubul Vinului SRL
– 129 mil lei (4.427 dolari).
Operaţiuni reflectate în declaraţiile
de avere
Operaţiunile
financiare care se reflectă în declaraţiile de avere ale lui Călin Popescu
Tăriceanu, începând cu 27 mai 2004 sunt următoarele :
2004 :
–
cumpără vila din Năvodari : 2,8 miliarde lei (96.000 dolari);
–
continuă construcţia vilei din Ciofliceni-Snagov, investind încă 2 miliarde lei
(61.281 dolari);
–
vinde, la sfârşitul anului, cele 10 milioane de acţiuni de la Rompetrol
Rafinare Constanţa (RRC) cu o sumă neprecizată.
Acestea
au fost cumpărate, pe 9 aprilie 2004, cu 5 miliarde lei (153.202 dolari) şi, pe
27 mai 2004, valorau deja 6,5 miliarde lei.
Preţul
acţiunilor RRC a crescut până la sfârşitul anului, pe 6 ianuarie 2005
înregistrându-se chiar 1.150 lei/acţiune.
Conform
declaraţiei de avere din mai 2005, totalul câştigurilor înregistrate anul
precedent la bursă a fost de 575,9 milioane lei (17.678 dolari) ceea ce
înseamnă că n-au fost declarate şi câştigurile obţinute din vânzarea acţiunilor
RRC fiind exclus ca Tăriceanu să vândă acţiunile RRC sub valoarea de piaţă.
2005 (până pe 17 mai):
–
depune în conturi 114.850 euro (142.827 dolari)
–
cumpără acţiuni SIF 3 în valoare de 53,2 mil lei (1.826 dolari), acţiuni SIF 5
în valoare de 434,7 mil lei (14.919 dolari), acţiuni SICOMED în valoare de
199,5 mil lei (6847 dolari) şi acţiuni TLV (Banca Transilvania) în valoare de
400 mil lei (13.728 dolari).
2005 (17 mai-31 decembrie):
–
cumpără acţiuni BRD în valoare de 274 mil lei (9.404 dolari), acţiuni SIF2 în valoare
de 67,5 mil lei (2.317 dolari) şi acţiuni TLV în valoare de 674,46 mil lei
(23.148 dolari)
–
vinde acţiunea de la Prima Broadcasting Group SA cu 10.000 de euro (12.436
dolari).
Venituri
realizate în 2004 din salariu, dividende şi speculaţii bursiere : 135.283
dolari.
Călin
Popescu Tăriceanu declară că în 2004 a obţinut din salariul de parlamentar
367,94 milioane lei (11.274 dolari, la valoarea din 2004), iar din acţiuni
speculative la bursă (BVB) 575,96 milioane lei (17.678 dolari).
El
a mai obţinut 10.000 de euro (12.436 dolari) prin vânzarea unei acţiuni
deţinute la Prima Broadcasting Group SA.
A
mai încasat, de asemenea, dividende în valoare de 2,735 mld lei (93.895
dolari), cuvenite pentru anul fiscal 2004, de la societatea Automotive Trading
Services SRL.
Semne de întrebare şi neconcordanţe
Investiţia la ATS.
Anul
trecut, într-un interviu acordat în 2004 unui săptămânal bucureştean, Călin
Popescu Tăriceanu a afirmat că la înfiinţarea firmei Automotive Trading
Services, a contribuit cu 700.000 de dolari.
«
Contribuţia mea financiară la înfinţarea firmei ATS a fost de aproximativ
700.000 de dolari, ceea ce însemna o treime din acţiuni » – a spus Tăriceanu.
Dacă
informaţia este adevărată, atunci actualul prim ministru are o problemă cel
puţin de credibilitate.
Aceasta
deoarece, conform datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la
înfiinţarea ATS contribuţia financiară a lui Tăriceanu a fost de 400.000 lei,
adică 1300 de dolari.
Afacerea Rompetrol.
În
declaraţia de avere a lui Călin Popescu Tăriceanu, din 27 mai 2004, acesta a
consemnat cele 10 milioane de acţiuni pe care le-a achiziţionat, în aprilie
2004, de la Rompetrol Rafinare Constanţa (RRC).
Ulterior,
în declaraţia din 16 decembrie 2004, pachetul de acţiuni nu a mai fost consemnat,
ceea ce înseamnă că, între timp, acţiunile au fost vândute.
În
mod normal, conform legii, suma încasată în schimbul acţiunilor RRC ar fi
trebuit să apară într-una din declaraţiile de avere din 2005.
În
declaraţia de avere din 6 mai 2005 premierul Tăriceanu a consemnat, cu meţiunea
“câştiguri din operaţiuni pe bursa B.V.Bucureşti », suma de 575.965.390.
Numai
că este greu de crezut că aceşti bani reprezintă câştigul din vânzarea
acţiunilor RRC, deoarece la sfrşitul lui 2004, când Tăriceanu a declarat public
că a vândut acele acţiuni, preţul acestora a crescut, el ajungând, pe 6
ianuarie 2005, la 1150 de lei/acţiune.
Asta
înseamnă că, dacă le-ar fi vândut la sfârşitul lui 2004, câştigul încasat de
premier ar fi fost egal cu suma investită, deci de aproape 5 miliarde lei.
Ori,
conform declaraţiei de avere, câştigul ar fi fost de zece ori mai mic, dacă nu
luăm în calcul faptul că, în 2004, premierul a mai tranzacţionat pe bursă şi
acţiuni la SIF-uri sau Sicomed.
Pe
de altă parte, implicarea lui Tăriceanu în afacerea cu acţiunile RRC cade sub
incidenţă penală, chiar dacă el a fost audiat în această cauză doar în calitate
de martor.
Cum
se ştie, tranzacţiile bursiere cu acţiuni RRC, desfăşurate în perioada 7-15
aprilie 2004, au intrat nu numai în atenţia CNVM ci şi a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie, în cauză fiind cercetate mai multe persoane din
conducerea Rompetrol în frunte cu Dinu Patriciu, acuzaţiile fiind de spălare de
bani, manipularea pieţei prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare,
constituirea unui grup infracţional organizat etc.
Tranzacţia
efectuată de Tăriceanu, pe 9 aprilie 2004, intră şi ea în acelaşi cerc al
suspiciunilor, fostul administrator de la Rompetrol Downstream fiind bănuit că
a acţionat « la pont » în această tranzacţie.
Este
posibil ca secretul din jurul câştigului realizat de Tăriceanu, din această
afacere, să aibă o legătură destul de strânsă cu ancheta aflată în curs de
derulare, deşi premierul a declarat că a vândut cele 10 milioane de acţiuni
după ce a devenit prim ministru pentru a nu fi acuzat de conflict de interese,
afirmaţie care nu se susţine prin nici un argument logic.
Afacerea Radio Contact.
Vânzarea
acţiunilor deţinute de Călin Popescu Tăriceanu la Radio Contact România, la
sfârşitul lui 1993, este la fel de tenebroasă ca şi începutul acesteia.
Cum
a declarat deja, Călin Popescu Tăriceanu n-a investit nici un leu în afacerea
Radio Contact, el fiind ales de investitorul belgian (Radio Contact Bruxelles)
ca partener căruia i s-ar fi oferit gratis un pachet de 18 % din societatea
Radio Contact România (RCR) SA.
Tranzacţia
n-a fost însă consemnată în scriptele ONRC, datele oficiale consemnând cu totul
altceva, şi anume faptul că la înfiinţarea firmei contribuţia lui Tăriceanu a
fost de 275.000 lei, care reprezentau contravaloarea a 22% din capitalul social
Ulterior,
în 1993, pachetul deţinut de Tăriceanu s-a micşorat cu trei procente şi a rămas
la această valoare până pe 27 noiembrie 2003 când a fost vândut.
Suma
primită de el în schimbul acestor acţiuni a rămas însă confidenţială şi n-a
fost evidenţiată în declararaţia de avere din 2004.
Un
an şi jumătate mai târziu, în martie 2005, acţiunile Radio Contact împreună cu
cele de la Radio Star au fost achiziţionate cu 22,5 milioane de euro.
Cum
am arătat deja, în altă parte, valoarea pachetului de 18% deţinut de Tăriceanu
poate fi estimată, cu lejeritate, la cel puţin un million de euro, bani care nu
s-au regăsit în declaraţia de avere din 2004 a lui Tăriceanu.
Aceeaşi
situaţie ciudată s-a putut observa şi în urma vânzării, în septembrie 2005, a
acţiunii “de control” care se mai afla în posesia lui Tăriceanu, la un preţ de
145.000 de ori mai mare decât cel real şi anume 10.000 de euro pentru 2500 de
lei.
Răspândirile imobiliare ale lui
Tăriceanu
Imobile înstrăinate: 797.000 dolari.
Tot
în contul lui Călin Popescu Tăriceanu, la capitolul achiziţii, pot fi trecute
alte trei imobile pe care acesta le-a înstrăinat sau care au fost înregistrate
pe alte nume.
Este
vorba despre:
- un apartament din str. Sf. Spiridon nr 6 în
valoare de aproximativ 170.000 de euro (200.000 de dolari),
- un alt apartament din B-dul 1 MAI nr 68A,
bl.52, scara A etaj 3, apt 7, sector 1 Bucureşti, evaluat la 100.000 dolari şi
- apartamentul dublu (şase camere) din Calea Plevnei nr 141,
situat la etajul 7 şi evaluat la 400.000 de euro ( 497.000 dolari), apartament
aflat în proprietatea mamei premierului.
Apartamentul
de burlac.
Nefiind
o publicaţie de scandal nu ne vom referi aici la cele patru neveste ale lui
Călin Popescu Tăriceanu.
Facem
doar observaţia de bun simţ că unul dintre motivele pentru care averea
premierului nu prea iese la socoteală şi pare mai mică decât cea care s-ar
cuveni, poate avea o strânsă legătură cu repercursiunile în plan material
presupuse de acţiunile de divorţ când, de regulă, averea se reduce la jumătate.
Spre
exemplu, în 1993 lui Călin Popescu Tăriceanu i s-a repartizat de la primărie un
apartament de 3 camere situat într-un imobil din strada Sf. Spiridon nr 6 din
Bucureşti în condiţiile în care, la acea dată, era burlac.
Apartamentul
a făcut obiectul unui scandal destul de serios atunci când s-a descoperit că a
fost cumpărat de Tăriceanu la câteva luni după ce imobilul din care făcea parte
a fost revendicat de fostul proprietar, Dan Negreanu, un octogenar emigrat în
1979 în SUA.
Astfel,
pe 18 noiembrie 2006, Călin Popescu Tăriceanu împreună cu Cornelia Popescu Tăriceanu (soţia pe care o avea la acea
dată) au cumpărat acel apartament (nr.5) cu 28,1 milioane lei (9.115 dolari).
Apartamentul
de 164 mp se află astăzi în posesia Corneliei Tăriceanu iar valoarea acestuia
depăşeşte 170.000 de euro.
Apartamentul duplex de 400.000 de
dolari.
Presa
a mai semnalat deja o altă proprietate a lui Tăriceanu care nu se regăseşte în
declaraţia lui de avere.
Este
vorba de o locuinţă descoperită de colegii de la Jurnalul Naţional pe Calea
Plevnei nr.141, locul în care premierul s-a mutat cu familia încă din 2000.
Locuinţa,
proprietatea mamei premierului, este compusă din două apartamente de 6 camere
situate la etajul 7, unul dintre vecinii premierului fiind Cristian Boureanu.
Valoarea
acestui apartament dublu se ridică la aproximativ 400.000 de euro.
Călin
Popescu Tăriceanu a mai figurat cu domiciliul într-un apartament din B-dul 1
Mai nr 68 A sector 1, Bucureşti.
Este
vorba despre apartamentul nr.7 din blocul nr. 52, scara A etaj 3, locuinţă care
a avut, probabil, aceeaşi soartă cu celelalte.
Aici
şi-a declarat Tăriceanu domiciliul când a intrat în firmele Romtrucks, SOPAS,
Icare Services , LCS Cargo Internaţional sau Publi-Media SRL.
Culmea,
firma Publi-Media avea sediul în strada Sf. Spiridon (locuinţa cedată ex-soţiei
Cornelia) în vreme ce domiciliul lui Tăriceanu era în B-dul 1 MAI nr. 68A.
Valoarea
acestui apartament poate fi estimată la 100.000 de dolari.
17 februarie 2006
Dan
Badea
Revista
BILANŢ nr 17, februarie 2006
Şeful
Senatului, "vecin" cu Ponta. În averea lui Tăriceanu apar trei
apartamente de la Niro
Pe
vremea când Tăriceanu era premier, Parlamentul a modificat legislaţia
retrocedărilor şi a permis restituirea terenurilor forestiere de peste 10 ha,
ceea ce a permis şi retrocedarea Fermei regale Băneasa prinţului Paul.
Cel
de al doilea om în stat, Călin Popescu Tăriceanu se află în centrul unei
afaceri imobiliare suspecte legate de dosarul retrocedării Fermei Băneasa către
gruparea Remus Truică,
relatează Hotnews.
Potrivit
sursei citate,
în averea liderului ALDE au apărut oficial în 2010 trei apartamente de lux în
Central Rezidence Park, afacerea lui
Dumitru Nicolae (Niro) - personaj implicat în celebrul dosar Microsoft
- unde a fost acţionar cu 5% şi Dan
Andronic până în 2006, după care acesta din urmă devine consilierul lui
Tăriceanu, relatează Hotnews.
Apartamentele
au fost cumpărate însă în 2008 de o firmă controlată de Tăriceanu, dar actualul
şef al Senatului nu era obligat să le declare, căci acestea nu erau pe numele
lui.
După
ce a plecat din funcţia de premier, Tăriceanu şi-a trecut însa apartamentele pe
numele său
Liderul
ALDE susţine că a cumpărat apartamentele şi că restul sunt speculaţii, dar în rest
nu dă prea multe explicaţii.
La
rândul său, Dan Andronic susţine că a ieşit din acţionariatul Central Park în
2006, înainte de a lucra pentru Tăriceanu, şi că nu are nicio legătură cu
tranzacţia.
Reamintim
în context că, potrivit presei, în faimosul Central
Park ar avea trei apartamente de lux şi familia fostului premier Victor Ponta.
Informaţia pe scurt, conform
Hotnews
În
2005, pe vremea când Călin Popescu Tăriceanu conducea Guvernul PNL-PDL -
Parlamentul, cu aprobarea Alianţei DA, a modificat legislaţia retrocedărilor şi
a permis restituirea terenurilor forestiere de peste 10 ha.
Decizia
a permis şi retrocedarea Fermei regale Băneasa (17 ha) Prinţului Paul, restituire anchetată de DNA.
Conform
procurorilor, în 2007, consilierul lui Tăriceanu, Dan Andronic, a aderat la grupul care a lăsat statul fără
proprietatea evaluată la 135 milioane de euro.
Remus Truică ar fi apelat la
Andronic pentru a-l sprijini să obţină retrocedarea pe care o cumpărase de la
Prinţul Paul.
În
februarie 2008, cu şase luni înainte de aprobarea restituirii fermei, compania
la care este acţionar fostul premier Tăriceanu a intrat în posesia a trei
apartamente în Central Park, complex deţinut de Dumitru Nicolae “Niro”.
Andronic
fusese acţionar minoritar la Central Park înainte de a deveni consilierul lui
Tăriceanu.
Procurorii
nu l-au putut acuza pe Tăriceanu pe motiv că acesta a evitat să semneze ceva.
Surse
din cadrul DNA au precizat pentru Hotnews fostul premier este doar martor în
dosarul retrocedării Fermei Băneasa pentru că nu a semnat personal nici măcar
un act care să favorizeze afacerea pentru care Truică şi fostul său consilier,
Dan Andronic, sunt trimişi acum în judecată.
În
mai 2016, Prinţul Paul şi omul de afaceri Remus Truică au fost trimişi în
judecată de DNA, în stare de arest la domiciliu, în dosarul retrocedării
ilegale a Fermei Băneasa şi a pădurii Snagov.
În
acelaşi dosar au mai fost trimise în judecată 20 de persoane, printre care:
- jurnalistul Dan Andronic,
- avocatul Robert Roşu,
- magnatul israelian Beny Steinmetz,
precum
- şi o firmă.
Prejudiciul
total în dauna statului român înregistrat în acest dosar este de 145.398.569
euro.
Automotive
Trading Services, unde acţionar majoritar este Călin Popescu
Tăriceanu, actualul şef al Senatului şi al partidului ALDE, a primit, în
februarie 2008, trei apartamente de lux în complexul rezidenţial de lux Central
Park, ridicat de controversatul Dumitru Nicolae - Niro.
Investigaţia
integrală poate fi citită aici
Reamintim
că Şeful Senatului a fost trimis în judecată pe 7 iulie, în legătură cu
declaraţiile date ca martor în dosarul retrocedării unei suprafeţe din Pădurea
Snagov şi a fermei Băneasa.
În
acelaşi dosar, au fost deferiţi instanţei fostul şef de cabinet al lui A.
Năstase, Paul de România, Tal Silberstein şi acţionarul evz, Dan Andronic.
Cum
au aparut trei apartamente de la Niro in averea lui Calin Popescu Tariceanu si
de ce procurorii n-au reusit sa faca legatura cu retrocedarea Fermei Baneasa
catre gruparea Truica
de Marian Pavalasc
HotNews.ro
Luni, 12 septembrie 2016, 20:11
Calin
Popescu Tariceanu se afla in centrul unei afaceri imobiliare suspecte legate de
dosarul retrocedarii Fermei Baneasa catre gruparea Remus Truica.
In
averea lui Calin Popescu Tariceanu au aparut oficial abia in 2010 trei
apartamente de lux in Central Rezidence Park, afacerea lui Dumitru Nicolae
(Niro) unde a fost actionar cu 5% si Dan Andronic pana in 2006, dupa care
acesta din urma devine consilierul lui Tariceanu.
Apartamentele
fusesera cumparate in 2008 de o firma controlata de Tariceanu, dar politicianul
nu era obligat sa le declare pentru ca nu erau pe numele lui.
Procurorii
il acuza pe Andronic ca a aderat in 2007 la grupul Truica.
Dupa
ce pleaca din functia de premier, apartamentele ajung pe numele lui Tariceanu.
·
Tariceanu sustine ca a cumparat
apartamentele si ca restul sunt speculatii, dar fara sa explice mai multe. La
randul sau, Dan Andronic sustine ca a iesit din actionariatul Central Park in
2006, inainte de a lucra pentru Tariceanu, si ca nu are nici o legatura cu
tranzactia.
·
Potrivit surselor HotNews.ro,
procurorii nu l-au pus sub acuzare pe Tariceanu in acest dosar deoarece
nu a semnat personal nici macar un act care sa favorizeze afacerea pentru care
Truica si fostul sau consilier, Dan Andronic, sunt trimisi acum in judecata.
Informatia pe scurt
·
În 2005, Parlamentul - cu aprobarea
Aliantei DA, pe vremea Calin Popescu Tariceanu conducea Guvernul PNL-PDL -
modifica legislatia retrocedarilor si permite restituirea terenurilor
forestiere de peste 10 ha. Decizia permite, intre altele, si retrocedarea
Fermei regale Baneasa (17 ha) catre Printul Paul, restituire anchetata de DNA.
·
Conform procurorilor, consilierul
lui Tariceanu, Dan Andronic, adera în 2007 la grupul care a lasat statul fara
proprietatea evaluata la 135 milioane de euro. Remus Truica ar fi apelat la
Andronic pentru a-l sprijini sa obtina retrocedarea pe care o cumparase de la
Printul Paul.
·
In februarie 2008, cu sase luni
înainte de aprobarea restituirii fermei, compania unde-l gasim actionar pe
fostul premier Tariceanu intra în posesia a trei apartamente în Central Park,
complex detinut de Dumitru Nicolae “Niro”. Andronic fusese actionar
minoritar la Central Park inainte de a deveni consilierul lui Tariceanu.
Potrivit unor surse judiciare, procurorii nu l-au putut acuza pe Tariceanu
deoarece s-a ferit de semnaturi.
·
Printul Paul si omul de afaceri
Remus Truica au fost trimisi in judecata in mai 2016, in stare de arest la
domiciliu, de Directia Nationala Anticoruptie, in dosarul retrocedarii ilegale
a Fermei Baneasa si a padurii Snagov, se arata intr-un comunicat de presa al
DNA. In acelasi dosar au mai fost trimise in judecata 20 de persoane, printre
care jurnalistul Dan Andronic, avocatul Robert Rosu si magnatul israelian Beny
Steinmetz, precum si o firma. Prejudiciul total in dauna statului roman
inregistrat in acest dosar este de 145.398.569 euro.
Automotive
Trading Services, unde actionar majoritar este Calin Popescu Tariceanu,
actualul sef al Senatului si al partidului ALDE, a primit, în februarie 2008,
trei apartamente de lux în complexul rezidential de lux Central Park, ridicat
de controversatul Dumitru Nicolae - Niro.
Compania
lui Tariceanu se alegea cu dreptul de proprietate pentru cele trei locuinte,
contra unei sume trecute în acte de 616.000 de euro, dar pe care nu vrea sa
confirme ca a platit-o cu adevarat, refuzând orice fel de comunicare pe acest
subiect.
SRL-ul
nu s-a ocupat cu tranzactii imobiliare in trecut, iar plata s-a facut în
întregime la momentul achizitiei, conform datelor din contractul înregistrat la
Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bucuresti, consultat în cadrul
investigatiei.
Mai
mult, achizitia nici nu este trecuta în declaratia de avere din anul 2009,
avand in vedere ca proprietarul apartamentelor nu era Tariceanu, ci
SRL-ul unde era actionar majoritar.
Astfel,
nici pretul tranzactiei nu a putut fi identificat, Tariceanu nevand obligatia
legala sa-l raporteze.
Daca
ar fi cumparat apartamentele pe numele sau, premierul de la aceea vreme trebuia
sa treaca în declaratia de avere pretul de achizitie. Fostul premier avea la
acel moment doar în jur de 300.000 de euro în conturi, adica jumatate din
pretul celor trei apartamente.
Mai
amintim aici ca restul de 15% din actiunile de la firma Automotive Trading
Service le detine Bogdan Valeriu Bucurescu, cel care asigura si functia de
administrator, fiind un om de încredere al lui Tariceanu.
Tariceanu, proprietar si în acte din
februarie 2009
La
un an de la momentul când apartamentele lui Niro erau trecute pe firma lui
Tariceanu, în 2009, locuintele din Central Residence Park sunt oficial gata si
scoase la vânzare.
Actual
sef al ALDE, dupa ce a pierdut postul de prim-ministru în decembrie 2008, se
gândeste sa-si treaca casele de pe firma, pe numele sau, asa cum reiese din
datele pe care le-am obtinut de la Oficiul de Cadastru si Publicitate
Imobiliara Bucuresti.
Trecerea
locuintelor de la firma la Tariceanu se face fara a se face vreo plata efectiva.
Automotive Trading Services cedeaza apartamentele în contul unor dividende pe
care fostul premier nu le-ar fi încasat.
Automotive
Trading Services a raportat la Ministerul de Finante un profit de 20 de
milioane de lei în anii 2007 si 2008.
Un
prim transfer are loc în februarie 2009, iar celelalte doua în decembrie 2009,
iar fostul premier devine proprietarul urmatoarelor locuinte din Central Park:
·
Apartamentul compus din patru camere
si dependinte cu o suprafata utila de 115,82 mp si o suprafata construita de
162,49 mp.Pretul de vânzare, trecut în contractul dintre Central Park, si
Automotive, a fost de 218.988 de euro. Locuinta ajunge la Tariceanu în 24
februarie 2009.
·
Apartamentul compus din trei camere
si dependinte cu o suprafata utila de 117,21 mp si o suprafata construita de
159,70 mp. Pretul de vânzare, trecut în contractul dintre Central Park, si
Automotive, a fost de 203.640 de euro. Locuinta ajunge la Tariceanu în 3
decembrie 2009.
·
Apartamentul compus din trei camere
si dependinte cu o suprafata utila de 101,75 mp si o suprafata construita de
140,70 mp. Pretul de vânzare, trecut în contractul dintre Central Park, si
Automotive, a fost de 192.840 de euro. Locuinta ajunge la Tariceanu în 3
decembrie 2009.
Tariceanu
declara apartamentele în declaratia de avere din iunie 2010, la 16 luni de la
prima tranzatie în nume propriu din Central Park. Numai ca liberalul nu trece
si pretul platit pentru apartamentele de la firma lui Niro.
Actualul
sef al Senatului ne-a raspuns cu greu si doar partial la întrebarile legate de
achizitia apartamentelor din complexul Central Park.
Calin
Popescu ne-a transmis ca “Primo: apartamentele nu au fost luate, ci cumparate.
Secundo: restul sunt speculatii care va apartin si nu raspund la ele”.
Printre
întrebari erau referiri si la numele persoanei care i-a propus sa cumpere
apartamentele si daca s-au facut platile pentru cele trei locuinte de lux.
Legatura lui Tariceanu cu dosarul
retrocedarii Fermei Baneasa
Procurorii
DNA l-au audiat pe Calin Popescu Tariceanu ca martor în dosarul retrocedarii de
la Baneasa, însa acesta a negat ca a tinut legatura cu Dan Andronic, propriul
consilier, si Tal Silberstein, un afacerist israelian atras si el de Truica în
afacere în perioada demersurilor pentru restituirea proprietatii catre Printul
Paul.
Pentru
aceste declaratii date în fata procurorilor, DNA l-a pus sub acuzare pentru
marturie mincinoasa si favorizarea infractorilor pe fostul premier.
Asta
pentru ca la dosar sunt înregistrari prin care Silberstein si Andronic fac referire
la fostul premier si la vacantele pe iahturi petrecute împreuna.
La
sfârsitul lunii august, inclusiv Victor Ponta a dezvaluit - voit sau nu - ca
Tariceanu îl cunoaste pe Silberstein. Ponta a declarat ca Tariceanu i-a
intermediat mai multe întâlniri cu afaceristul israelian.
Vânzatorul apartamentelor, nasul
consilierului implicat în Dosarul Baneasa
Dumitru
Nicolae, zis Niro de la numele companiei pe care o controleaza, detine si
complexul comercial Dragonu Rosu, locul unde se face cea mai mare evaziune
fiscala din România – conform ANAF, este cel care i-a dat apartamentele lui
Tariceanu.
Omul
de afaceri mai este implicat si Dosarul Microsoft, unde a recunoscut ca
intermedia spagile de milioane întru Dumitru Florica si ministrul Gabriel
Sandu.
El
a fost condamnat in prima instanta la un an si 6 luni de inchisoare cu
suspendare.
Mai
trebuie punctat ca în complexul rezidential Central Park si familia lui Victor
Ponta are trei apartamente, unul cedat socrului Ilie Sîrbu în urma unui schimb
între cei doi.
Dumitru
Nicolae a fost asociat majoritar prin compania sa Niro 95 Impex, între
2005 si 2006, în Central Residence Park SA, firma care ridica blocurile din
spatele Politiei Române, cu societatea lui Dan Andronic, D.A. Communications.
SRL-ul acestuia din urma primea 5% din actiunele de la Central Residential
Park. În 2007, srl-ul lui Andronic dispare din societate.
Din
actionariat face parte si un offshore: Running Total Group Ltd, din
Insulele Virgine Britanice.
Procurorii
DNA il acuza pe Andronic ca in 2007 a aderat la gruparea condusa de Remus
Truica care a obtinut ilegal retrocedarea Fermei regale Baneasa de 17 hectare.
Conform
datelor din ancheta DNA, Truica a apelat la Andronic pentru relatiile acestuia
in mediul politic.
Dan
Andronic, fost jurnalist la Evenimentul zilei si actualul patron al
publicatiei, este si finul lui Niro.
·
În legatura cu tranzactia
apartamentelor, Dan Andronic ne-a transmis urmatoarele: "Nu am nicio
legatura cu aceasta afacere. DA Communication & Media (n.r - societatea detinuta
de acesta si care a fost actionar în Central Park) iesise din actionariat înca
din anul 2006. Mai precis, dinaine de a începe sa lucrez cu Calin Popescu
Tariceanu".
Reprezentantii
Grupului de firme Niro au refuzat sa raspunda la solicitarile trimise si care
contineau întrebarea daca firma lui Calin Popescu Tariceanu a platit cu
adevarat sumele trecute în contracte.
Firma
lui Tariceanu ia apartamentele, Ferma Baneasa ajunge la Truica
Dan Andronic este implicat ca inculpat în dosarul DNA al retrocedarii Fermei regale Baneasa, unde fostul premier are calitatea de martor.
Dan Andronic este implicat ca inculpat în dosarul DNA al retrocedarii Fermei regale Baneasa, unde fostul premier are calitatea de martor.
Fostul
sau consilier este acuzat de trafic de influenta.
În
cazul retrocedarii Fermei Baneasa, Printul Paul cerea, din anul 2002, 17
hectare de teren agricol, numai ca în baza legii nr. 18/1991, el putea primit
doar maximum zece hectare.
În
anul 2005, Parlamentul României, unde majoritatea era controlata de Alianta DA
iar guvernul era condus din partea PNL de Calin Popescu Tariceanu, modifica
legea respectiva si elimina limita de 10 hectare prin adoptarea Legii 247 din
iunie 2005.
În
anul urmator, cu ajutorul deciziilor comisiei de retrocedare a Primariei
Capitalei, Printul Paul primeste dreptul de a intra în posesia celor 17 hectare
pe care însa le cedase lui Remus Truica pentru patru milioane de euro.
Primarul
de atunci al Capitalei, Adrian Videanu, refuza sa faca punerea în posesie si
declina decizia catre Institutul Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia
Plantelor Bucuresti, for subordonat Academiei de stiinte Agricole si Silvice
„Gheorghe Ionescu-Sisesti” din România.
În
septembrie 2008, Institul aproba retrocedarea.
Anchetat de ANI
Agentia
Nationala de Integritate (ANI) ne-a precizat ca nu a depistat nereguli în
averea lui Calin Popescu Tariceanu, dar ca s-a autosesizat.
Reprezentantii
ANI ne-au precizat înca din luna aprilie ca au deschis dosarul nr.
7671/27.04.2016 prin care verifica achizitia apartamentelor.
Pâna
în acest moment nu au finalizat ancheta.
Seful
Senatului nu a locuit în apartamentele din Central Residence Park.
A
preferat sa stea într-un apartament din Strada Sfintu Spiridon care apartine
Corneliei Popescu Tariceanu, fosta sotie, si apoi într-o locuinta dintr-un bloc
de pe Calea Plevnei.
Asa
ca din 2010, Tariceanu începe sa împarta locuintele primite de la Niro.
Un
apartament este trecut pe numele fiului Mihai ca donatie, însa aici locuiesc
Gheorghe si Constantina Dinu, socrii lui Tariceanu.
Cei
doi sunt parintii Ioanei Popescu Tariceanu, acum revenita la numele de Dinu,
fosta nevasta a sefului Senatului.
Peste
înca un an, în 2012, un alt apartament dispare, pentru ca este cedat Ioanei
Dinu în urma partajului.
Un
singur apartament ramâne oficial în posesia sefului Senatului la opt ani de la
startul tranzactiilor cu cele trei apartamente de lux de la Niro.
Surse
din cadrul DNA ne-au precizat ca fostul premier este doar martor in dosarul
retrocedarii Fermei Baneasa pentru ca nu a semnat personal nici macar un act
care sa favorizeze afacerea pentru care Truica si fostul sau consilier, Dan
Andronic, sunt trimisi acum in judecata.
DOSARUL MICROSOFT. Familia Ponta are
trei apartamente de lux de la la personajele implicate în offshore-urile prin
care s-au transferat șpăgile. EXCLUSIV INVESTIGAȚII CENZURATE
Posted
on October 1, 2014
Conexiunile
procurorilor DNA se apropie de descoperirile din informațiile prezentate în
iarnă de mine în EPISODUL I din investigațiile care mi-au fost cenzurate de
presa mainstream (care la acel moment au făcut doi redactori șefi de publicații
respectabile să bage capul în nisip și să se facă că ele nu există), în care
arătam conexiunile din jurul lui Victor Ponta.
Mai
exact, demonstram legăturile dintre o salbă de firme offshore și premierul Victor Ponta, Dumitru Nicolae (alias NIRO), Ilie Sârbu și Elena Udrea și Dorin Cocoș.
Iată
un fragment din referatul procurorilor DNA
Astfel,
din contul Fujitsu Siemens Computers a fost plătită în contul firmei Profinet,
suma de circa 20.000.000 USD.
Din contul firmei Profinet, pe care erau împuterniciţi
Stan Dragoş Şerban, Thomas Heinstchel şi Dinu Pescariu, au fost
efectuate plăţi către Slytherin Marketing Ltd, iar de aici către următoarele
firme/persoane:
Running
Toatal Group Ltd. – firmă controlată de Nicolae Dumitru, circa 7.500.000
USD,
Nero Invest – suma de 450.000 USD.
Menedil
Associated SA – firmă controlată de Khalil Abi Chahine, circa 1.250.000 USD
Zonko
Overseas Ltd. – firmă controlată de Dragoş Stan, circa 5.000.000 USD,
Atlantis
AG – firmă
controlată de Nicolae Culacov, circa 900.000 USD.
Adrian
Ujeniuc – 440.000 USD
Pescariu
Dinu – 3.200.000 USD.
Relevante
în acest sens sunt următoarele declaraţii:
”Mai întâi am înfiinţat societatea
Profinet Aktiengesselschaft (domiciliu fiscal în Liechtenstein) în care eram
asociaţi eu, Dinu Pescariu şi Thomas Heinschel, societate care
urma să primească în baza unui contract de Asistenţă Tehnică şi Consultanţă
(negociat cu conducerea FSC Austria şi aprobat de FSC Austria şi FSC Germania)
sumele de bani de la Fujitsu Siemens Austria, care la rândul ei primea
sumele de bani de la Guvernul României.
Dinu Pescariu a fost cooptat în Profinet la sugestia
lui Khalil, omul prin care se păstra legătura cu Nicolae Dumitru (…) probabil
pentru a garanta plata sumelor de bani către aceştia iar Thomas Heinstchel a
fost cooptat ca urmare a bunelor relaţii pe care le avea în lumea bancherilor
din Elveţia cât şi cu Fujitsu Austria.
Fac precizarea că eram la curent cu acţiunile lui Claudiu
Florică prin care acesta convenise cu Dinu Pescariu şi Nicolae Dumitru
şi Khalil plata unor sume de bani pentru influenţa exercitată asupra
funcţionarilor publici.
După încheierea Contractului cu Guvernul României,
FSC Austria a plătit în contul Profinet suma de 15.553.938 USD din care au fost
direcţionaţi către Nicolare Culacov suma de 2.250.000 USD (…), către Nicolae
Dumitru şi Khalil suma de 4.950.000 USD.
Aceste sume au fost plătite cu titlu de trafic de
influenţă.”
“În prima parte a anului 2004, Claudiu Florică
a avut o întâlnire cu Alexandru Bittner care în perioada
respectivă controla în numele şi pentru Adrian Năstase orice
contract de tehnică de calcul şi software cu Guvernul României şi
ministerele sale, acestea solicitând un procent din respectivele contracte prin
firmele off-shore pe care le controla, ca plată pentru obţinerea semnăturilor
la nivelul primului – ministru, Adrian Năstase.
În urma întâlnirii lui Claudiu Florică cu
Alexandru Bittner sumele destinate mitelor au crescut şi, ca urmare,
managementul FSC a fost condiţionat să semneze o creştere a preţului
contractului de servicii fictive cu Profinet de la 14 milioane dolari la 15,5
milioane dolari, sumă plătită de FSC integral.
Toate serviciile din contractul FSC cu Profinet erau
servicii fictive, contractul fiind folosit exclusiv pentru justificare
scoaterii din FSC a sumelor de bani necesare plăţii mitelor către
persoanele implicate în decizia şi derularea contractului.”
Mai
jos reproduc povestea pe care un cotidian central de maximă credibilitate mi-a
cenzurat-o încă din aprilie 2013, text care mai apoi a fost refuzat de o
revistă neaoșă, care se bucură de stimă și credibilitate pe subiecte politice.
Această
poveste îl va pune pe premier în imposibilitatea de a mai nega legăturile
intime cu gruparea șpăgii din Dosarul Microsoft.
Se
naște întrebarea legitimă pe care Victor
Ponta trebuie să o lămurească public (fiindcă își dorește să fie cel
mai public dintre români):
Și-a
plătit pe bune apartamentele?
Sau
e doar o formă prin care și-a încasat partea?
EPISODUL I.
Apartamentul
de lux în care locuieşte prim ministrul Victor Ponta, a aparţinut unui offshore
din Panama.
Uimitoarele
conexiuni transpartinice din jurul celor 3
locuinţe ale familiei Ponta-Sârbu, situate în buricul Capitalei.
SERIAL.
PÂNZA DE PĂIANJEN CARE A PRINS ROMÂNIA
ÎN CAPCANA EI.
CENZURAT.
Apartamentele
cumpărate de premierul de stânga al României, au fost construite de firma lui Dan
Andronic și de apropiații Elenei Udrea, lui Dorin Cocoș și Dumitru
Creștin.
În
jurul cartierului de lux roiesc interesele lui NIRO, ale serviciilor secrete,
greilor din politică, justiţie și ale unor înalţi demnitari din statul român,
precum și câteva off-shore-uri
În
ianuarie 2007, soția premierului, Daciana
Sârbu, semna un precontract de vânzare-cumpărare cu “Central
Residential Park S.A.”, unde acționar majoritar era “NIRO ’95 Impex” (firma lui
Nicolae Dumitru, patronul imperiului comerical Dragonul Roșu), iar în 20
decembrie 2007 cumpăra cu 766.000 RON un apartament de lux de 167 mp în acel
cartier.
În
2009, Ilie Sârbu achiziționa
la rându-i un apartament de lux în “Central Residential Park”.
În
2012, cu două luni înainte de a fi nominalizat șef al Guvernului, Victor Ponta a achiziționat încă
un apartament de lux în același cartier.
În spatele apartamentului lui Ponta
poate fi “oricine”, de la Nuţu Cămătaru, la Dorin Cocoş
Ultimul
dintre apartamente, Ponta nu și l-a cumpărat direct de la dezvoltatorul
cartierului, ci după ce mai întâi acesta a fost trecut prin firma “G&F Real
Estate and Constructions SRL”, conform datelor de la ANCPI și de la Arhiva
Garanțiilor Mobiliare.
Nimic
neobișnuit.
Doar
că “G&F” este o firmă cu acționariat obscur, fiind deținută din momentul
înființării (în 2006), până cu 9 luni înainte de trecerea aparatamentului în
proprietatea președintelui PSD, de un off-shore cu acționariat “total opac” din
Panama, numit “Sthemko Holding INC”.
De-abia
în vara lui 2011, acțiunile deținute de offshore-ul “Sthemko” în cadrul
“G&F” au fost cedate unuia dintre directorii offshore-ului Panamez, un
cetățean grec la fel de obscur, pe nume Giorgios
Chatzigiannis, ale cărui referințe identificabile, sunt doar că e
reprezentantul “la vedere” al mai multor off-shore-uri din paradisul fiscal
Republica Panama.
Atunci
când eşti liderul celui mai puternic partid din România şi eşti pe cale să
preiei funcţia de premier şi tu cumperi un apartament care anterior a fost în
proprietatea unei firme deţinute de un offshore cu acţionariat ascuns din
Panama, te expui enorm şi rişti să devii şantajabil, deoarece în spatele
offshore-ului care a deţinut apartamentul cumpărat de prim-ministrul Ponta, putem bănui că se putea afla oricine,
de la SOV la Nuţu Cămătaru, Elena Udrea, Dinu Patriciu, Gabriel Liiceanu, Cosmin Guşă, Patriarhul Daniel, Elan Schwarzenberg, CTP, Ioana Băsescu, Remus
Truică, Robert Negoiţă,
Crin Antonescu, Puiu Popoviciu sau Dan Voiculescu.
Iar
dacă adevăratul acţionar al offshore-ului panamez chiar este un personaj certat
cu legea, un abonat la banii publici sau familia unui membru marcant al
opoziţiei politice, atunci situaţia premierului se complică.
O
situaţie la fel de complicată ar fi dacă vânzătorul şi cumprătorul ar fi chiar
Victor Ponta, scenariu la fel de plauzibil (dat fiind acţionariatul ascuns al
offshore-ului panamez care a deţinut firma ce avea în proprietate
apartamentul), dacă ţinem cont de declaraţia lui însuşi Victor Ponta, făcută la
RTV, referitor la terenurile agricole ale inamicului său politic, Traian
Băsescu:
“Eu
cred ca avea acest teren mai demult si acum a vrut sa il albeasca. E o parere
personala”.
Procuror de lux, lângă procuror de lux
trage
În
afara fostului procuror Victor Ponta,
în cartierul “Central Residential Park” și-a achiziționat apartament de lux și Marian Sîntion, pe atunci înalt
oficial în MAI, fiind șeful DGIPI, aflat în
subordinea ministrului de interne Vasile Blaga.
Marian
Sîntion e procurorul care a instrumentat dosarul clanului Cămătarilor, soldat
cu încarcerarea acestora.
Dacă
e adevărat că Nicolae Dumitru și Nuțu Cămătaru sunt afini, aşa cum a declarat
Nuţu Cămătaru, atunci cumpărarea unui apartament de lux în acest cartier de
către “Corrado Cattani de România” naște niște semne de întrebare legitime.
Sîntion
nu a vrut să comenteze subiectul.
Precizăm
că Sîntion cunoștea posibila relație
naș-fini între Cămătari și NIRO deoarece în septembrie 2004, în
perioada în procurorul instrumenta cazul, Nuțu Cămătaru, convocat să depună
mărturie în fața Comisiei de Abuzuri a Senatului, a declarat:
“Nicu Gheara s-a suparat si ca
m-am bagat pentru Nicu, patronu’ de la Niro, care l-a botezat familia
noastra…”, însă NIRO a negat, trei ani mai târziu, că ar fi nășit pe Cămătari
sau invers.
Proaspătul Procuror General Adjunct al
României, vecin și el cu Ponta
Procurorul Bogdan Licu, uns de Victor Ponta “number two” pe funcția de Procuror
General Adjunct al României, anterior, în decembrie 2012, fiind numit de
Guvernul Ponta membru în plenul “Oficiului Naţional de Prevenirea şi Combaterea
Spălării Banilor”, deține la rându-i (între cele cinci imobile, patru terenuri,
și două automobile trecute în declarația de avere) și un apartament în
cartierul de lux ridicat în spatele IGPR.
Licu
nu și-a cumpărat apartamentul direct de la “Central Residential Park SA”, ci de
la un SRL care semnase un antecontract cu dezvoltatorul:
“ANTE-CONTRACTUL
DE VÂNZARE-CUMPĂRARE AUTENTIFICAT SUB NR. 981/27.04.2006 DE BNP BUCUR NICOLETA ȘI ACTELE ADIȚIONALE
LA ACESTA, ÎNCHEIATE ÎNTRE SC CENTRAL RESIDENTIAL PARK SA ȘI SC MB TELECOM –
LTD SRL, CUI 6612564, ÎNREGISTRATĂ LA REGISTRUL COMERȚULUI CU NR. J23/769/2004
ȘI CESIONAT PRIN ACTUL ADIȚIONAL AUTENTIFICAT SUB NR. 3250/28.09.2007 DE BNP
BUCUR NICOLETA, CĂTRE LICU DIMITRIE-BOGDAN, ÎN CALITATE DE DEBITOR CEDAT”.
Unul
din acționarii SRL-ului “MB TELECOM LTD” este Mircea Tudor.
Numele
Mircea Tudor apare în declarația de avere a Procurorului General Adjunct al
României, ca creditor “persoană fizică” al lui Licu cu suma de 325.000 euro.
Subliniem
că firma “MB TELECOM LTD SRL”,
cea care i-a vândut apartamentul Procurorului General Adjunct al României, e
abonată la contracte pe bani publici cu instituții ce au legătură cu
securitatea națională:
- Autoritatea Națională a Vămilor,
- Institutul pentru Tehnologii
Avansate (SRI),
- IGPR,
- UM 0466 București,
- U.M.0149F,
- Ministerul Finanțelor Publice,
- CNADNR,
- Aeroportul Henry Coandă,
- R.A. Aeroportul Craiova, R.A.
- Aeroportul Iași,
- C.N. Administrația Căilor
Navigabile Constanța R.A.,
- C.J. Galați,
- C.J. Sibiu.
Cele
mai multe contracte, 17 la număr, sunt cu Autoritatea
Națională a Vămilor.
Precizăm
totodată și că soția Procurorului General Adjunct al României, Monica Licu, este angajată a
SRI, conform declarației de avere a lui Bogdan Licu.
Rus-Blaga-Sârbu, și-au intersectat
drumurile în Central Park
Dezvoltatorul
cartierului e o grupare constituită în jurul lui Nicolae Dumitru (alias NIRO), fost partener cu Nicu Gheară și despre care presa
relatează că i-ar fi nășit pe
Cămătari.
Despre
Nicolae Dumitru mai știm și că este flancat de o echipă managerială formată din
colonei, maiori și generali ai serviciilor secrete și din poliție.
În
total vreo 20, după spusele sale.
Printr-o
coincidență, Nicolae Dumitru “angajatorul privat” de șefi din poliție și
servicii, a dezvoltat un mega-proiect imobiliar de peste 300 milioane RON, în
spatele sediului central (la acea vreme, în 2004-2005) al IGPR și buză-n buză
cu două unități militare operate de serviciile secrete.
În
toamna lui 2005, la un an şi câteva luni după ce NIRO a cumpărat Moara
Dâmbovița (locația cartierului), ministrul
de Interne Vasile Blaga dădea o hotărâre de guvern prin care se decidea
casarea unor clădiri ale IGPR, precum și trecerea unei parcele din spatele
Poliției Române din proprietatea publică în cea privată.
Acele
imobile erau amplasate la granița cu ansamblul imobiliar de lux pe care-l
“cocea” NIRO.
Presa
anului 2007 titra că prin H.G.-ul lui Vasile Blaga s-a vizat de fapt generarea
de “spații libere” în jurul blocurilor lui Dumitru Nicolae.
Vasile
Blaga a explicat că inițiativa a fost de fapt a subordonaților săi din IGPR și
că el, în calitate de ministru, doar a semnat-o.
La
acel moment șeful IGPR era chestorul
Dan Fătuloiu.
În
martie 2004, când Nicolae Dumitru a achiziționat Moara Dâmbovița S.A. și a
demolat clădirile care stânjeneau ridicarea noului cartier rezidențial (aut.
demolare 489/25V din 24.05.2004) Ioan
Rus era Ministru de Interne și Vicepremier în Guvernul Năstase.
Deoarece
operațiunile de demolare a ruinelor “morii Dâmbovița” se petreceau pe un
perimetru imens aflat fix în spatele sediului central al Poliției Române, dar
și a Centrului pentru Tehnologii Avansate al SRI și a unei alte UM operată de
servicii, legea spune că ar fi fost necesare “avize speciale” din partea
instituțiilor cu rol în “siguranța națională” (SRI, IGPR, Statul Major
General).
Din
acest motiv e o probabilitate redusă ca la urechile ministrului de interne Ioan
Rus să nu fi ajuns nici o informație despre “vecinul” care vrea să radă
construcțiile pe un perimetru de câteva hectare din ceafa IGPR.
Tot
o coincidență, în ultima lună a anului 2006 Ioan Rus semna și el un contract pentru achiziția unuia din
apartamentele de lux construite de NIRO în spatele IGPR.
L-am
întrebat pe Ioan Rus dacă achiziția e o coincidență. ținând cont că lucrările
la cartierul amplasat în spatele unei instituții cu rol în securitatea
națională, au început în mandatul său.
Ioan
Rus mi-a declarat că nu are nici o relație cu Nicolae Dumitru și că nu are
cunoștință de avizele pe care le-a dat IGPR:
“Habar n-am. Eu pe NIRO nu l-am
văzut în viața mea.
Gabi
Oprea mi-a spus la un moment dat.
Eram vicepreședinte al partidului și
m-am gândit că câștigă Năstase alegerile, că nu știu ce și poate stau în
București, să-mi iau un apartament în București.
După aia am zis că nu mai vin în
București niciodată și l-am dat”.
În
cursul dialogului cu Ioan Rus i-am atras atenția că Adrian Năstase nu mai avea
alegeri de câștigat ulterior lunii decembrie 2006, momentul când fostul
ministru de interne a semnat hârtiile de achiziție a apartamentului.
La
remarca mea, Ioan Rus și-a rectificat declarația:
“Nu știu ce m-am gândit atunci și cine mi-a
spus”, justificându-și confuzia prin faptul că au trecut mulți ani de la
acel moment și între timp s-a așternut uitarea.
Vicepremierul
Gabi Oprea, pomenit de Ioan Rus în dialogul cu mine despre Central Residential
Park, mi-a declarat la Congresul PSD din 2013 că nu ştie nimic de acest
cartier.
De
menționat e că presa îi consideră un
“trio” de apropiați pe Vasile Blaga (ministrul de interne care a
inițiat HG 1198/2005 în urma căreia s-a cosmetizat “linia de graniță” cu
cartierul lui Nicolae Dumitru), Ioan
Rus, (ministrul de interne în mandatul căruia NIRO a obținut
autorizația de demolare a morii Dâmbovița, și totodată “locatar” al cartierului
lui NIRO) și Ilie Sârbu
(coleg de Guvern și cu Blaga și cu Rus, dar și “locatar” al cartierului lui
NIRO).
Teodor Atanasiu, deținător al portofoliului MAPN începând cu decembrie
2004, a declarat că ministerul, deși deținea obiective militare în preajma
Central Residential Park) nu e cel care a dat “avizul” pentru obținerea
autorizației de construcție, aceasta fiind o atribuție a Statului Major General
(SMG).
Aclași
lucru ni l-a comunicat și Inspectoratul de Stat în Construcții:
“Toate construcțiile care vor fi
executate în vecinătatea obiectivelor militare situate în intravilan, pe
parcele limitrofe, precum și cele situate de cealaltă parte a străzilor
învecinate cu incinta acestora, fac parte din Lista obiectivelor de investiții
și dezvoltare, precum și a criteriilor de realizare a acestora, pentru care
este obligatoriu avizul Statului Major General, aprobată prin HG nr 62/1996”.
La
acel moment, SMG era condus de generalul
Eugen Bădălan, personaj condamnat anul trecut la 4 ani cu suspendare
pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și
continuată, în dosarul “Tofan Grup”.
Andronic, dezvoltator imobiliar al
cartierului lui Ponta
“Central
Residential Park” a avut 5 acționari fondatori:
- Nicolae Dumitru,
- Clitemnestra Volschi,
- Dona Florentina,
- Andreea Mihaela Tănase și
- “NIRO ’95 Impex SA”,
fiecare deținând procente egale din
afacere: 20%.
În
24 noiembrie 2004, ziua când s-a constituit “Central Residential Park SA”,
aceiași 5 acționari au înființat o altă companie interesantă: “Grand Hotel du Boulevard”, cea care a
cumpărat hotelul baronului PSD Corneliu
Iacobov, cu amplasament unic: intersecția Căii Victoria cu Bulevardul
Regina Elisabeta.
Tranzacția
dintre Iacobov și cei 5 afaceriști se întâmpa cu câteva zile înainte de
alegerile prezidențiale din 2004 (alegeri în urma cărora puterea a trecut de la
Adrian Năstase și PSD, la Traian Băsescu și Alianța DA).
În lunile ce au urmat, acționar
majoritar la cartierul din spatele Poliției Române a devenit Nicolae Dumitru,
prin intermediul firmei: “NIRO ’95 Impex S.A.” rebotezată “NIRO Investments
SA”.
În
mod neașteptat, în prima parte a anului 2005, al doilea acționar ca mărime din “Central
Residential Park SA”, cu o deținere de 5%, a fost firma D.A.
Communication&Media SRL”, fondată de Dan
Andronic, actualul director general al EVZ.
Firma
fondată de Dan Andronic a rămas în acționariatul “Central Residential Park SA”
până în 2006, când s-a retras.
În
prezent Andronic e considerat în mediile de presă drept un apropiat al Elenei Udrea, iar în trecut a fost consilier politic al lui Călin
Popescu Tăriceanu și Adrian Năstase.
Andronic
e și fost partener al lui SOV
și amant al ex-soției lui SOV.
Mai
nou, Andronic e și finul lui NIRO,
care l-a nășit pe Coasta de Azur.
În
mod surprinzător, directorul general al EVZ, Dan Andronic, apare la Arhiva de
Garanții Mobiliare și ca debitor al
controversatului Said Baaklini (în urma tranzacționării în anul 2003 a
unui autoturism marca VW Passat).
De
asemenea numele lui Dan Andronic îl găsim și în “Rechizitoriul DNA din
24.09.2012” care a stat la baza redeschiderii recente a dosarului “SOV-FNI”.
Astfel,
numele directorului EVZ e menționat în mod repetat, în legătură cu o suveică de tranzacții cu sume de bani între diverse
firme și persoane din anturajul lui SOV.
În
una din aceste operațiuni financiare numele lui Andronic e pomenit în
rechizitoriu inclusiv alături de al lui Said Baaklini.
Exemplificăm
la întâmplare din rechizitoriu.
De
pildă la punctul “I.5.1.Modalități de devalizare”, la subpunctul „I.5.3. Mod de
utilizare al creditelor nerambursate, citim: “…
4.
nr…. – Gabor Annamaria Lăcrimioara
– 8.000.000.000 ROL, utilizați pentru:
i.
7.880.000.000 ROL – Gelsor SA, din
care: …
b.
6.000.000.000 ROL – Andronic Dan Cătălin,
din care:
1.000.000.000 ROL – Baaklini Said; ”.
Dintre
cei 5 fondatori ai cartierului unde locuiește familia Sârbu-Ponta și acționarul
Andreea Mihaela Tănase (care avea 20% din firmă în 2004 și ulterior sub 1%) are
la rându-i conexiuni cu gruparea de interese Baaklini.
Conform
presei centrale, Andreea Mihaela
Tănase este cumnata lui Mohhamed Rajef Sharif, proprietarul
companiei “Mike Trading & Investment SRL”, firmă al cărei nume a fost
vehiculat de presă în schema de returnări ilegale de TVA în valoare de 60
milioane de euro, urmare a umflării artificiale a prețului de export a unor
motoare vechi de la “UCM Reșița”, împreună cu Said Baaklini.
Offshore-ul care duce spre unul din
intimii lui Ponta
În
2005, în acționariatul “Central Park” a intrat și un off-shore cu acționariat
ascuns din Insulele Virgine, “Meneldil Associated SA”, firmă care apare în mai
multe companii românești, în asociere cu firmele
familiei Creștin.
Unul
din reprezentanții firmei “Meneldil” în acea perioadă e milionarul de origine
libaneză Khalil Abi Chahine.
Chahine
e partener de afaceri și prieten atât
cu Victor Ponta (premierul și libanezul sunt acționari fondatori ai “FC
Național 2000 SA” în 2004), dar și intim
al cupului recent destrămat: Udrea-Cocoș.
O
dovadă în acest sens e că în 2009, la nunta lui Chahine de la hotelul Hilton
din Capitală, invitați de vază au fost cuplurile
Daciana Sârbu-Victor Ponta, Udrea-Cocoș
iar nașul lui Abi Chahine a fost chiar
dezvoltatorul “Central Residential Park”, Nicolae Dumitru.
Partenerul de afaceri al lui Ponta și
al cumnatei lui Udrea, dezvoltator al Central Park?
Numele
lui Khalil Abi Chahine e strâns legat de offshore-ul “Meneldil Associated SA”,
prezent în acționariatul “Central Residential Park SA”.
În
2011, o apropiată a lui Chahine, Cristina
Vochin apare ca reprezentantă a offshore-ului “Meneldil” și în fitma
“EEI Imobiliara Investment SRL”.
În
2012, “Meneldil Associated SA” cesionează către Chahine toate părțile sociale
deținute în cadrul “EEI Imobiliara Investment SRL”.
“EEI
Imobiliara Investment SRL” e unul din acționarii “Central Residential Park Doi
SA”, firmă pui a “Central Residential Park SA”.
Unul
din asociații principali ai “Central Residential Park Doi SA” este Anca Dinu, sora lui Dorin Cocoș (soțul Elenei Udrea).
Povestea
“Central Residential Park Doi SA” o prezentăm ceva mai târziu în cadrul acestei
investigații.
Un offshore total opac ia locul firmei
în care apare amicul lui Ponta-Udrea
În
2006, “Meneldil Associated SA”, care deținea 15% din “Central Residential Park
SA”, își cedează acțiunile către alt off-shore din Insulele Virgine Britanice:
“Running
Total Group LTD”, reprezentat de Clitemnestra
Volschi (Gâdea).
Clitemnestra
e unul din oamenii de încredere ai lui Nicolae Dumitru.
Numele
ei îl găsim menționat și într-o firmă în care apar ca acționari Elena Udrea și
Dorin Cocoș.
Important
de precizat eă că atât offshore-ul “Meneldil”, cât și “Running Total” sunt
“surori” având ca sediu social aceeași cutie poștală: “P.O. Box 958, Pasea
Estate, Road Town, Tortola, Insulele Virgine Britanice” (BVI).
Tot
la aceeași căsuță poștală mai ființează și adresa unui alt offshore, ,
“Antelago Marketing LTD”, care aparent nu are legătură directă cu investigația
noastră, însă în realitate e legat de frații
Creștin, prezenți în “Central Residential Park Doi SA”. , “Antelago
Marketing LTD” este prezent, indirect, în acționariatul fostei fabrici de stat
“Electronica SA”, care a intrat în posesia familiei Creștin.
“Udrea, Cocoș & Family”, asociați
cu dezvoltatorul cartierului lui Ponta
Consiliul
Local al Sectorului 2, a aprobat în primăvara lui 2005 PUD-ul pentru “Central
Residential Park”, asta în condițiile în care administratorul “Central
Residential Park SA”, Clitemnestra
Volschi, era consilier local la Sectorul 2.
Numele
Clitemnestrei Volschi îl găsim și în SRL-ul “New Global Investments”, fondat în
vara anului 2006 de:
- Elena Udrea (25%),
- Dorin Cocoș (25%) și
- “NIRO 95 Impex” (50%).
Astfel,
la ședința din 16 august 2006 a firmei “New Global Investments SRL” Elena Udrea și Clitemnestra apar
pomenite una după cealaltă:
“Cu
unanimitate de voturi, presedinte de sedinta este numita dna Udrea Elena
Gabriela si secretar de sedinta este numita dna Volschi Clitemnestra”.
Straniu,
dar doamna Udrea ne-a declarat că nu cunoaște nici o Clitemnestră.
În
sprijinul afirmațiilor noastre privind legătura dintre Udrea-Cocoș și
dezvoltatorul cartierului de lux unde familia Sârbu-Ponta dețin 3 locuințe este
că administrator al firmei “New Global Investments SRL”, înființate de triumviratul NIRO-Udrea-Cocoș, a
fost numită Anca Daniela Răducan,
personaj pe care îl regăsim și în funcția de director comercial al
dezvoltatorului “Central Residential Park”, care, începând cu noiembrie 2007 a
fost împuternicită să se ocupe de vânzarea apartamentelor de lux.
Clitemnestra, asociată cu un demnitar
din Guvernul “Ponta I”
Clitemnestra Gâdea (Volschi) apare nu doar ca “secretar de ședință” în firma lui Udrea-NIRO-Cocoș și ca “administratoar” al “Central
Residential Park SA”, ci numele ei e menționat și în “Rechizitoriul DNA din
24.09.2012” care a stat la baza redeschiderii recente a dosarului “SOV-FNI”.
O
vreme, Clitemnestra Volschi a fost și administrator la “Prima Asigurare
Reasigurare SA”, succedându-i unui anume Virgil
Anastasiu.
Atanasiu
este adjunctul controversatului Radu
Popa, director al Administrației Lacurilor și Parcurilor București
(ALPAB) în mandatul primarului Sorin
Oprescu.
De
altfel, Radu Popa a și fost asociat direct cu Clitemnestra Gâdea în firma
“Quality ‘98 SRL”, în 2004.
Radu
Popa e un personaj controversat.
După
ce a fost numit în 2009 de către Sorin Oprescu la șefia ALPAB, a atribuit,
conform lui Dănuț Șova,
contracte de consultanță juridică către casa
de avocatură Șova și Asociații.
La
o lună după instalarea Guvernului “Ponta I”, în iunie 2012, Radu Popa era numit
de premierul Victor Ponta șeful “Administrația Fondului pentru Mediu”.
Câteva
luni mai târziu, Popa se întorcea la fotoliul de boss peste parcurile și
lacurile lui Oprescu.
Șefa organizației de femei a PSD,
notărița tranzacțiilor din “Central Residential Park”
Tranzacțiile
prin care cele 431 de apartamente de lux ale cartierului din spatele IGPR au
fost înstrăinate de dezvoltator, s-au efectuat la biroul notarului public “Nicoleta Bucur”.
La
începutul anilor 2000, pe notărița Bucur o regăsim ca membră în organizația PSD
Sector 2, iar ulterior se transferă la PSD Ilfov, unde, în perioada cât
președintele al PSD Ilfov a fost Gabriel
Oprea, Nicoleta Bucur ocupă funcția de “șefă a organizației de femei a
PSD Ilfov”.
Despre
Nicoleta Bucur se spune că ar fi o apropiată a vicepremierului Gabriel Oprea,
general şi preşedinte UNPR), dar și a lui Neculai
Onțanu, primarul Sectorului 2, pe raza căruia “NIRO&Co” au ridicat
“Central Park”.
Legătura cu Central Park a familiei
consilierei lui Adrian Severin
În
23.04.2008, “Central Residential Park SA” a cumpărat firma “Amcor Com Impex
SRL” de la Mihai Răducu Jugănaru,
soțul Annei Rose Marie Jugănaru, asistenta
lui Severin, trimisă în judecată pentru că ar fi obținut pe nedrept
bani din bugetul Comunităților Europene.
Scandalul
a izbucnit după ce procurorii l-au acuzat pe europarlamentarul Adrian Severin
că a decontat 20 de contracte de consultanță “fictive” folosindu-se de 6 firme
aparținând apropiaților săi.
De
subliniat este că în firma achiziționată de “Central Residential Park SA”, Anne
Jugănaru a fost și ea asociată cu soțul ei până în iulie 2005.
Ulterior
preluării de către NIRO a firmei “Amcor Com Impex SRL”, administrator a fost o
perioadă și Răducan Anca Daniela
(aceeași persoană care a ocupat și funcția de administrator al firmei fondate
de Udrea-Cocoș-NIRO).
Precizăm
că Anne Jugănaru a fost numită Secretar de Stat în Ministerul Mediului începând
cu 1 martie 2013, prin ordin al prim-ministrului Victor Ponta.
Astfel
s-a ajuns în situația în care Victor Ponta este locatar în cartierul de lux
ridicat de o companie (“Central Residental Park SA) al cărei sediu social
(“Șoseaua Ștefan cel Mare, nr. 13A”) coincide cu sediul social al firmei
fondate și condue până în 2002 de subalterna sa din Guvern, Anne Jugănaru
(Amcor Impex SRL), ulterior achiziției de către Central Residential Park.
Același
sediu social are și o firmă la care acționar este sora lui Dorin Cocoș (Central Residential Park Doi SA).
Nimic
neobișnuit, dacă ne amintim că în penultimul episod al seriei noastre de
investigații, publicat de Rise Project, am arătat cu avocatul Victor Ponta chiar a prestat servicii avocațiale pentru sora
lui Dorin Cocoș, pe vremea când căsnicia lui Dorin Cocoș cu Elena Udrea era
într-o etapă roz.
Am
vorbit cu Anne Jugănaru, care a confirmat că vânzarea firmei s-a produs, însă
politiciana spune că n-are nici o legătură cu “Central Residential Park”:
“Firma aceea se ocupa de jurnalism
și de consultanță politică, în general pentru campanii electorale, pentru
comunicare. Ei au cumpărat-o pentru locația bună. Dânșii m-au rugat. Repet, era
o zonă care le convenea. Știu eu ce proiecte aveau ei acolo?”.
Secretara
de stat din Ministerul Mediului ne-a declarat că o cunoaște pe Clitemnestra
Gâdea (Volschi):
“Da,pe Cleo o cunosc. Este prietena
unei prietene. Este un om pe care l-am cunoscut în diverse ocazii”.
Referitor
la tipul relației pe care Anne Jugănaru o are cu familia Ponta, aceasta a
explicat:
“Suntem…cum să spun? Colegi de
partid. Suntem în relații bune, mie mi-au plăcut de mult și Daciana și Ponta de
pe vremuri, de când au venit în partid și am venit și eu”.
Familia Elenei Udrea- asociată cu
Creștinii în Central Residential Park Doi
În
paralel cu SRL-ul “New Global Investments SRL” înființat “la vedere” în august
2006 de cuplul Udrea-Cocoș în tandem
cu NIRO, a fost înființată și o altă companie, numită “Central
Residential Park Doi SA”, din acționariatul căreia enumerăm:
- Anca Dinu (sora lui Dorin Cocoș),
- “Central Residential Park”
(controlat de Nicolae Dumitru),
- Dumitru Creștin, precum și
- alți membri ai familiei Creștin
prin intermediul SRL-urilor:
- “Delisa Invest 2002” (firmă
reprezentată de Barbu Vrânceanu Jenica și fondată de Mărioara Creștin,),
- “Daim Imobiliara SA” (la care
Ileana Viorica Creștin era coacționar) și
- “E.E.I. Imobiliara Investment SRL”
(la care, coasociat, cu 50% era tot “Daim Imobiliara SA”, ce o avea coacționar
pe Ileana Viorica Creștin).
Frații Vasile Creștin și Ioan
Creștin, alături de Viorica Creștin și de Vrânceanu Jenica sunt implicaţi în “DOSARUL BANCHERILOR”, fraudă în care
care mai multe bănci au fost păgubite cu 85 milioane euro.
În
acest dosar a fost audiat și cuscrul lui Traian Băsescu, Bebe Ionescu, ca personaj care l-a pus în legătură pe unul
dintre frații Creștin cu un vicepreședinte de bancă.
Important
de precizat și la “Central Residential Park Doi SA”, administrator a fost
numită aceeași Daniela Răducan,
care a fost și administrator al firmei “New Global Investments”, înființate de Cocoș-Udrea-NIRO.
O
regăsim administrator și pe Clitemnestra
Volschi (Gâdea), care de asemenea e menționată în firma lui
Cocoș-Udrea-NIRO drept “secretar de ședință”.
Ramificații spre Palatul Cotroceni și
MDRT-ul Elenei Udrea
Pe
lângă cele două prezențe feminine (Clitemnestra
și Răducan), în “Central Residential Park Doi SA”, găsim ca
“administrator” și pe Suicescu Florin
Mihai.
Acesta
este partener cu familia fostului ofițer
de securitate Mihai Cuptor (unul dintre controversații
parteneri de afaceri al lui Dorin Cocoș).
Pe
administratorul “Central Residential Park Doi SA”, Mihai Suicescu, îl găsim la Registrul Comerțului ca fiind
asociat în “Advance Security Grup SRL” cu Laurențiu
Copaci (soțul Claudiei Copaci, șefa de cabinet a Președintelui
României, Traian Băsescu).
SRL-ul
lui Alexandru Copaci,
cumnatul șefei de cabinet a lui Traian Băsescu, precum și firma unui partener
de afaceri al acestuia, pe nume Mihai
Marencu (“911 Casa de Print si Productie” și “New Consulting & Engineering
Grup”), le găsim pe SEAP drept câștigătoare a două contracte cu MDRT, semnate
în mandatul Elenei Udrea,
pentru amenjarea standurilor expoziționale la târgurile de turism “Berlin 2010”
și “Londra 2011”.
Prim-ministrul Victor Ponta şi NIRO, în ciuda solicitărilor repetate de a le obţine
un punct de vedere, în ultimele luni nu au dorit să comenteze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu